Clasificarea diabetului zaharat

Diabetul zaharat poate fi clasificat în 4 mari categorii, după cum urmează:

1. Diabet zaharat de tip 1. În general este caracterizat prin distrugerea autoimună a celulelor beta pancreatice (producătoare de insulină), cu lipsa aproape totală a secreției de insulină.

2. Diabet zaharat de tip 2. În general este caracterizat prin scăderea progresivă a secreției de insulină, pe un fond variabil de rezistență la acțiunea insulinei.

3. Diabet gestațional. Această formă de diabet cuprinde orice tulburare a metabolismului glucidic ce duce la glicemii peste limita superioară a normalului, cu debut sau primă recunoaștere în trimestrul 2 sau 3 de sarcină.

4. Alte tipuri specifice (diabet secundar). Sunt forme de diabet apărute prin alte cauze, în general cunoscute, cum ar fi mutații genetice, boli ale pancreasului exocrin (care secretă enzime digestive), diverse afecțiuni endocrine sau infecții.

Diabetul zaharat de tip 1

Diagnosticul de diabetul zaharat de tip 1 se pune frecvent pe baza unor simptome specifice (sete intensă, deshidratare, consumarea unor cantități mari de apă), care sunt însoțite de o glicemie măsurată oricând pe parcursul zilei ≥200 mg/dl. Pe măsură ce vârsta la debut este mai mare, va crește proporția cazurilor descoperite fără simptome specifice asociate, uneori chiar întâmplător, la analize făcute de rutină. Diabetul zaharat de tip 1 poate apare la orice vârstă între 6 luni și 100 de ani. Sunt cazuri clare de diabet de tip 1 descoperite prin cetoacidoză la vârste de peste 80 de ani. Motivul pentru care există impresia că această formă de diabet afectează copiii și tinerii este faptul ca până la vârsta de 45 de ani diabetul zaharat de tip 2 este mai rar și în acest fel diabetul de tip 1 iese în evidență. După vârsta de 45 de ani, crește rapid incidența (număr de cazuri noi pe an) și prevalența (număr de cazuri noi și vechi la acel moment) diabetului zaharat de tip 2, care ajunge să acopere prin numărul imens de cazuri diabetul zaharat de tip 1. Cazurile de diabet de tip 1 sunt mult mai mici numeric raportat la cazurile de diabet de tip 2 și nu mai ies în evidență, creând falsa impresie că ele nu există. În realitate incidența diabetului de tip 1 rămâne nemodificată după vârsta de 45 de ani, însă cazurile ajung să fie „diluate” printre masa mare de cazuri de diabet de tip 2.

Tratamentul diabetului zaharat de tip 1 este cu insulină, cel mai adesea folosind o pompă de insulină sau injecții externe multiple în așa numitul regim „bazal-bolus” de insulinoterapie funcțională. Folosirea unui senzor de monitorizare continuă a glicemiei reprezintă o creștere semnificativă a calității tratamentului și în condiții ideale nu ar trebui să lipsească la un pacient cu diabet zaharat de tip 1.

Diabetul zaharat de tip 2

Diagnosticul de diabetul zaharat de tip 2 se pune frecvent pe baza unei glicemii a jeun (dimineața pe nemâncate) ≥126 mg/dl, confirmată prin repetare într-o altă zi sau prin dozarea hemoglobinei glicozilate (HbA1c) cu valori ≥6,5%. Diabetul zaharat poate apare la orice vârstă între 10 și 100 de ani, fiind în general extrem de rar până la vârsta de 14 ani. Diabetul zaharat de tip 2 nu apare în populația pediatrică în absența obezității, iar la adulți obezitatea (în special cea abdominală) este considerată principalul factor de risc. Incidența și prevalența diabetului de tip 2 cresc semnificativ odată cu împlinirea vârstei de 45 de ani, motiv pentru care orice persoană care a împlinit această vârstă ar trebui să își verifice periodic (la 3 ani) glicemia a jeun (ultima cifră a normalului este 99 mg/dl, indiferent de referința de pe buletinul de analize!). Se apreciază că la momentul diagnosticului diabetului zaharat de tip 2 acesta era deja în evoluție de cel puțin câteva luni, poate chiar ani, media pentru țara noastră fiind probabil între 5 și 10 ani.

Tratamentul diabetului zaharat de tip 2 este cel mai adesea cu pastile, cea mai prescrisă substanță activă fiind metforminul, disponibil într-o multitudine de preparate comerciale. Unii pacienți au nevoie de tratament cu insulină încă de la diagnostic, fie temporar, fie pe termen lung, alți pacienți pot avea nevoie de insulină după 5-15 ani de tratament cu pastile, iar o mică parte din cei cu evoluție de peste 15 ani pot merge toată viața doar cu pastile.

Diabetul zaharat gestațional

Diagnosticul de diabetul zaharat gestațional (de sarcină) se pune pe baza rezultatelor obținute în cadrul testului de toleranță la glucoză (cu 75g glucoză) efectuat în săptămâna 24-28 de sarcină. Dacă valoarea glicemiei a jeun este ≥92 mg/dl sau la 1h ≥180 mg/dl sau la 2h ≥153 mg/dl. Este suficientă o singură valoare patologică pentru a pune diagnosticul, fără să fie nevoie de repetarea ei într-o altă zi. Diagnosticul diabetului zaharat în trimestrul 1 de sarcină se face după criteriile și metodologia valabile în afara sarcinii și nu reprezintă diabet gestațional, ci diabet zaharat de tip 1 sau 2 în evoluție de dinaintea sarcinii și doar descoperit în trimestrul 1 de sarcină. Diabetul gestațional nu persistă în general dincolo de momentul nașterii, chiar dacă a necesitat insulinoterapie pentru echilibrare, pe durata sarcinii. Dacă se constată însă persistența hiperglicemiei în domeniul diabetului zaharat, conform standardelor din afara sarcinii, această formă de diabet nu mai poartă de acum denumirea de diabet gestațional, ci diabet zaharat de tip 1 sau 2 (sau alte tipuri specifice), după caz.

Tratamentul diabetului zaharat gestațional este cel mai adesea limitat la intervenția pe stilul de viață. Pastilele și unele tipuri de insulină sunt contraindicate în sarcină, astfel încât singura intervenție farmacologică permisă oficial este cu anumite tipuri de insulină pentru care s-a eliberat autorizație de folosire pe parcursul sarcinii.

Alte tipuri specifice de diabet

Diagnosticul diabetului zaharat secundar (alte tipuri specifice) se pune prin găsirea unei cauze exacte a diabetului zaharat. Atunci când avem o cauză reversibilă, eliminarea ei poate duce frecvent la dispariția completă a diabetului zaharat (de exemplu în unele boli endocrine). Cunoașterea cauzei oferă uneori posibilitatea alegerii unei opțiuni terapeutice optimizată pentru acea formă particulară de diabet zaharat. Un exemplu foarte sugestiv este cazul diabetului zaharat cu debut înainte de împlinirea vârstei de 6 luni (diabet neonatal), unde insulinoterapia introdusă după debutul clinic al bolii (în general cu cetoacidoză) poate fi adesea oprită și înlocuită cu un tratament administrat oral, cu obținerea unui control metabolic excelent, cu risc practic nul pentru hipoglicemie și cu persistența efectului pe termen foarte lung (foarte probabil toată viața).

Tratamentul acestor forme de diabet variază foarte mult, în funcție de cauză, dar pentru unele forme de diabet rezultatele sunt net îmbunătățite aplicând soluții personalizate.

Informații suplimentare

Privacy Preference Center

Close your account?

Your account will be closed and all data will be permanently deleted and cannot be recovered. Are you sure?