Hipoglicemia

Hipoglicemia este un termen medical care inseamna un nivel scazut al concentratiei zaharului (mai exact a glucozei) in sange (sub 50 mg/dl). Hipoglicemiile usoare sau medii (fara pierderea starii de constienta) reprezinta pretul pe care un pacient de obicei insulino-tratat îl plateste pentru obtinerea unui echilibru metabolic bun. Hipoglicemiile severe fac si ele parte din acelasi pret. Printr-o buna educare a pacientilor însa, ele pot fi evitate.

Hipoglicemia severa sau coma hipoglicemica se defineste prin pierderea starii de constienta sau prin incapacitatea pacientului de a actiona coerent pentru a iesi din hipoglicemie, fiind necesara interventia unei alte persoane. Putini sunt pacientii insulino-tratati care în decurs de 5 ani sa nu fi facut cel putin o coma hipoglicemica. În ultimii 10 ani, paralel cu scaderea numarului comelor cetoacidozice, numarul comelor hipoglicemice a crescut în mod simtitor.

Cauzele hipoglicemiilor severe sunt (in ordinea frecventei lor):

  1. Aport glucidic scazut
  2. Efort muscular crescut
  3. Supradozarea de insulina
  4. Consumul de alcool

Cele mai multe hipoglicemii severe se datoresc asocierii a doi sau mai multi factori. La tineri, ele se datoresc cel mai adesea necorelarii aportului glucidic cu orele de efort fizic crescut sau consumului circumstantial de alcool fara aport concomitent de alimente.

Administrara unei doze mari de insulina în scop de sinucidere este rara, mai frecvent la femei, pe un teren depresiv, în conditii sociale defavorabile. Ocazional, o coma hipoglicemica poate aparea la pacientii tratati cu doze prea mari din sulfonilureice din a doua generatie. In acest caz hipoglicemiile pot fi prelungite si severe. Tratamentul lor este similar cu cel al comei hipoglicemice insulinice.

Semnele si simptomele hipoglicemiei pot fi consultate aici.

Probleme dificile de diagnostic ridica un pacient cu diabet, gasit în coma la domiciliu si pentru care familia nu poate da relatii privind circumstantele si momentul instalarii comei. În aceasta situatie, dilema majora pentru medic este aceea a diagnosticului diferential, între coma diabetica cetoacidotica (glicemie foarte mare) si coma hipoglicemica (glicemie foarte mica). Întrucât atitudinea terapeutica în aceste doua situatii este total diferita, cunoasterea semnelor de diferentiere este deosebit de importanta.

Tratamentul hipoglicemiei usoare si medii este simplu si cu rezultat prompt. Cel mai simplu mod de a ridica nivelul glicemiei este de a manca ceva dulce, de ex. zahar cubic, bomboane, suc de fructe. Este bine sa aveti intotdeauna o sursa de zahar la indemana pentru a fi folosita in caz de hipoglicemie. Algoritmul de tratament este urmatorul:

  • la orice semn de hipoglicemie va faceti o glicemie pe test (din deget)
  • daca valoarea este mica (<50-60 mg/dl, dar daca simptomele sunt clare chiar si la 60-70 mg/dl) mancati ceva dulce (de ex. 2 cubulete de zahar sau un mar)
  • dupa 15-20 de minute repetati glicemia pe test
  • daca valoarea este tot mica si simptomele nu au trecut mai mancati ceva dulce
  • dupa ce va reveniti nu uitati sa mancati in mod normal, fara sa mai sariti mesele.

Netratata la timp, hipoglicemia se poate inrautatii si puteti sa va pierdeti total cunostinta. Un pacient confuz poate indeplini in mod automat ceea ce i se cere si se poate alimenta astfel la comanda celor din jur. Nu acelasi lucru se intampla cu un pacient complet inconstient. In acest caz cei din jurul dvs. trebuie sa intervina in felul urmator:

  1. Sa nu va dea insulina
  2. Sa nu va dea de mancare sau de baut daca sunteti complet inconstient
  3. Sa nu isi bage mainile in gura dumneavoastra
  4. Sa va faca o injectie cu glucagon (se face exact ca insulina, 1mg subcutanat sau intramuscular)
  5. Sa dea telefon la salvare (112).

Daca interventia este rapida, rezultatul poate fi spectaculos. Bolnavul devine constient în câteva minute, trezindu-se ca dintr-un somn profund. Dezorientarea initiala dispare curând dupa un aport suplimentar de glucide. Si în cazul interventiei familiei si în cazul interventiei medicului de la salvare, daca în primele 30 minute revenirea starii de constienta nu s-a obtinut, pacientul trebuie transportat de urgenta la spitalul cel mai apropiat. Aceasta situatie survine, de regula, la pacientii aflati în coma hipoglicemica prelungita sau la cei la care, din eroare diagnostica, s-au efectuat doze repetate de insulina.

În cazul în care pacientul nu este spitalizat, el trebuie sa ia legatura cu medicul care îl îngrijeste obisnuit, sfatuindu-se asupra urmatoarelor doze de insulina, stiut fiind ca, dupa o hipoglicemie severa, cel putin pentru o perioada de timp (uneori ore, alteori zile) necesarul de insulina poate fi mai mic decât cel obisnuit. Daca doza de insulina nu se scade, hipoglicemia se poate repeta, impunând internarea pentru reajustarea dozei si, eventual, pentru detectarea cauzei hipoglicemiei, la prima vedere neidentificabila.

La pacientii insulino-dependenti recent descoperiti, poate fi vorba de instalarea remisiei tranzitorii; în cursul sarcinii, se poate datora scaderii necesarului insulinic datorita transferului de insulina fetala (secretata de copil) în circulatia sistemica a mamei; la persoanele diabetice de lunga durata poate arata instalarea unei insuficiente renale cronice (afectare severa a rinichiului).

Hipoglicemiile severe, recunoscute la vreme si tratate promt, au un prognostic foarte bun. Eventuale tulburari functionale cerebrale minore nu pot fi detectate decât prin teste psihologice de finete. Când durata hipoglicemiei depaseste 5–10 ore, coma este profunda, iar valoarea glicemiei este foarte mica (sub 25 mg/dl), recuperarea totala este de cele mai multe ori posibila, dar necesita o perioada de tratament mai prelungita (mai multe ore sau zeci de ore).

O gravitate mare o prezinta hipoglicemiile severe si profunde, care dureaza de mai mult de 10 ore si care, de multe ori, se datoresc administrarii unei doze repetate de insulina (în special insuline cu absorbtie lenta). Gravitatea acestora poate fi legata de doua complicatii care pot surveni:

  1. inslatarea unui accident vascular cerebral sau a unui infarct miocardic, care includ în mod automat un factor independent de mortalitate crescuta
  2. instalarea encefalopatiei posthipoglicemice sau a unei hemoragii retiniene masive cu pierdera vederii, ambele situatii putând deteriora grav capacitatea pacientului de a se autoîngriji.

În cazurile cele mai severe, pacientul poate ramâne partial sau total decerebrat, devenind pentru tot restul vietii un dependent social. Mortalitatea prin coma hipoglicemica variaza între 1,5% si 25%. Procentele mari se înregistreaza la vârstnici, cu vechime mare a bolii si cu multiple complicatii cronice.

Complicatiile diabetului zaharat