Modificari metabolice in sarcina

1. Modificari metabolice pe timpul sarcinii la femeia fara diabet

Pe timpul sarcinii, in organismul matern apar o serie de modificari ale metabolismului ce au rolul de a asigura o crestere fetala optima. Glucoza din sangele matern este esentiala pentru fat. Organismul matern se sacrifica si renunta la folosirea ei pentru a fi de ajuns pentru fat. Dupa 2 luni de sarcina glicemia pe nemancate scade semnificativ si nu se opreste din scazut pana la sfarsitul lunii 4 de sarcina.

Pentru a ajunge suficienta glucoza la fatul in crestere, in organismul matern va apare o rezistenta la actiunea insulinei, astfel incat aceasta sa nu mai fie in stare sa introduca glucoza in celulele mamei pentru a fi consumata acolo. Ca urmare, glicemia dupa mese va creste mai mult decat inainte de sarcina, deoarece insulina nu va mai face fata la solicitare, efectul ei fiind blocat partial.

Aceasta crestere suplimentara a glicemiei materne dupa mese este benefica pentru fat, asigurandu-i acestuia carburantul ideal pentru o crestere normala. Pentru a face rost de glucoza si in perioada in care mama nu mananca, organismul matern creste productia ficatului de glucoza prin inducerea si aici a unei rezistente la actiunea insulinei (insulina reduce aceasta productie in mod normal).

Pancreasul mamei simte ca insulina secretata de el nu isi mai face treaba ca inainte de sarcina si va hotari sa secrete mai multa insulina, pentru a reusi in acest fel sa invinga rezistenta la insulina indusa de sarcina. Aceasta rezistenta la actiunea insulinei creste semnificativ in a doua parte a sarcinii, astfel incat la nastere mama are in pancreas celule secretorii de insulina in cantitate mai mare si mai mari ca volum.

In prima parte a sarcinii organismul matern va strange cat de multa grasime poate, deoarece stie ca in a doua parte a sarcinii va trebui sa renunte masiv la arderea glucozei (ce va fi donata fatului) si va trece la arderea preferentiala a grasimilor. In mod normal insulina se opune eliberarii grasimii din depozite, dar acest lucru nu se mai intampla din cauza rezistentei la actiunea insulinei indusa de sarcina.

Toate aceste modificari in metabolismul mamei sunt normale si deosebit de folositoare pentru o crestere normala a fatului.

2. Modificari metabolice pe timpul sarcinii la femeia cu diabet

Modificarile metabolice pe timpul sarcinii la femeile fara diabet sunt prezente si la femeile cu diabet. La acestea sunt asociate o serie de particularitati legate de prezenta diabetului zaharat.

In diabetul zaharat de tip 1 necesarul de insulina va scadea usor in primul trimestru de sarcina, dar ulterior va creste la valori mai mari decat cele de dinaintea sarcinii, deoarece apare treptat o stare de rezistenta la actiunea insulinei in tot organismul matern.

In diabetul zaharat de tip 2 exista deja o stare de rezistenta la actiunea insulinei de dinainte de sarcina si ea se va agrava pe parcursul sarcinii. Pastilele de diabet sunt contraindicate in sarcina, astfel incat daca glicemia nu se poate controla cu dieta se va adauga insulina. Daca este nevoie de insulina in loc de pastile pentru controlul glicemiei, aceasta va fi data de multe ori in doze mari, ce pot depasi chiar pe cele prescrise in diabetul de tip 1 (insulino-dependent).

Datorita consumului preferential de lipide in a doua jumatate a sarcinii creste foarte mult riscul de producere excesiva a corpilor cetonici si de aparitie consecutiva a cetoacidozei diabetice. Cetoacidoza diabetica poate apare la valori moderat crescute ale glicemiei (de ex. 360 mg/dl / 20 mmol/l) sau chiar in unele situatii la o femeie cunoscuta anterior cu diabet de tip 2.

3. Cresterea glicemiei in sarcina

Sarcina se asociaza cu un necesar mai mare de insulina pentru organismul matern. Exista femei cu glicemii normale anterior de sarcina, dar cu modificari metabolice si anatomice subtile date de un diabet ce „lucreaza” deja de cativa ani, dar fara sa se exprime si prin glicemii peste normal.

Aceste femei vor avea o exprimare si prin glicemie mare a diabetului existent de mai multi ani cu ocazia unei situatii in care necesarul de insulina creste brusc (iar oferta este evident mica). Astfel de situatii pot fi banale raceli, stress puternic, cortizon, dar si o sarcina.

Din acest motiv sarcina este unul din factorii care pot declansa exprimarea prin hiperglicemie a unui diabet latent. Descoperirea lui pentru prima data pe timpul sarcinii ii confera denumirea de diabet de sarcina (sau gestational), urmand ca diagnosticul sa se schimbe obligatoriu dupa nastere. Mai mult detalii aici.

Sarcina                                                                                                               Efectul diabetului asupra sarcinii