Introducere > Clasificare > Diabet tip 1 > Cauzele diabetului de tip 1 > Infectiile virale si diabetul de tip 1
Infectiile virale si diabetul de tip 1
Virusii au fost incriminati ca avand rol in aparitia diabetului zaharat de tip 1 pentru ca s-a constatat ca cele mai multe cazuri de diabet zaharat tip 1 apareau in sezonul rece. Se presupune ca acestia sunt raspunzatori de declansarea procesului autoimun, virusul determinand leziuni ale membranelor celulelor beta-pancreatice, secretoare de insulina, astfel incat organismul nu le mai recunoaste ca proprii. Procesul autoimun dureaza apoi ani de zile pana cand incepe sa se resimta lipsa insulinei in organism.
Mai multe virusuri au fost descrise ca fiind asociate cu tipul 1 de diabet: enterovirusuri, rotavirusuri, virusul rubeolic, virusul urlian, varicela-zoster, citomegalovirusul, Epstein-Barr, retrovirusuri.
Enterovirusurile se transmit pe cale fecal-orala si pot coloniza, adesea asimptomatic, tractul digestiv. Din grupul mare de enterovirusuri fac parte virusul poliomielitei, care a fost eradicat datorita vaccinarii, virusurile coxsackie, ECHO si alte enterovirusuri neclasificabile care sa nu dea nici un simptom in momentul infectarii sau pot produce simptome minore precum guturai, diaree mergand pana la afectiuni serioase care vizeaza sistemul nervos (meningite aseptice), inima (miocardite), muschii (mialgia epidemica), pancreatite, hepatite. Infectia cu enterovirusuri, in special coxsackie B creste de 6 ori riscul de aparitie a diabetului zaharat tip 1. Totusi, un copil care a avut o infectie cu coxackie B nu va dezvolta obligatoriu boala.
Rotavirusul este un virus transmis pe cale orala care infecteaza celulele din interiorul intestinului subtire ducand la diaree in randul sugarilor si a copiilor mici in general. Pana la varsta de 5 ani, aproape orice copil a fost infectat cu acest virus cel putin o data. Se pare ca infectia cu acest virus are implicatii ulterior in declansarea procesului autoimun de la nivelul pancreasului, prin activarea limfocitelor T autoreactive, insa pana in acest moment datele sunt controversate.
Virusii care determina bolile copilariei (virusul rubeolic, virusul urlian, virusul varicelo-zosterian) au fost si ei incriminati ca avand rol in aparitia diabetului zaharat de tip 1.
Virusul rubeolic se transmite interuman, pe calea aerului si produce o viroza eruptiva la scolarul mic si la adolescenti. Infectia in cursul sarcinii poate duce la aparitia Sindromului de rubeola congenitala. 10-20% dintre copiii cu acest sindrom au diabet. Vaccinul anti-rubeolic a fost introdus in programul national de vaccinare, se face la copii si adolescenti si protectia consecutiva vaccinului este eficienta toata viata. De aceea introducerea in practica a vaccinurilor anti-rubeolice face din acest virus un candidat putin probabil pentru declasarea diabetului tip 1 in viitor.
Virusul urlian produce parotidita epidemica (oreionul), frecvent la copii, caracterizata prin inflamarea glandelor salivare, cel mai frecvent parotide, durere de gat sau de urechi, febra, durere de cap, lipsa poftei de mancare si de cele mai multe ori nu pune probleme deosebite. Imunizarea prin vaccinarea pe scara larga a copiilor cu virus urlian atenuat a schimbat epidemiologia acestei infectii. Mecanismul prin care acest virus ar determina diabetul este distrugerea directa a celulelor beta-celulare pancreatice.
Virusul varicelo-zosterian se transmite prin aer, determinand varicela (varsatul de vant), tot din categoria ”bolile copilariei”, deosebit de contagioasa caracterizata prin eruptie (urticarie). La copiii sanatosi varicela nu este de obicei o afectiune grava, insa severitatea acestei afectiuni variaza de la o persoana la alta. Exista dovezi indirecte de asociere a acestui virus cu diabetul zaharat de tip 1.
Citomegalovirusul se poate transmite prin sange de la mama la copil in cursul sarcinii producand malformatii severe sau in timpul nasterii caz in care produce icter, anemie insotite de marirea splinei si ficatului copilului. Infectia cu citomegalovirus se poate produce si dupa transfuzii fiind in majoritatea cazurilor asimptomatica sau cu simptomatologie cuprinzand febra, faringita (rosu in gat), adenopatii (marirea ganglionilor), uneori insotite de marirea splinei.
Virusul Epstein-Barr are aceeasi simptomatologie ca a infectiei cu citomegalovirus dar se transmite prin saliva si produce mononucleoza infectioasa (numita popular „boala sarutului”) la adolescenti. Cercetarile au pus in evidenta asocierea acestui virus cu boli autoimune, ocazional si cu diabetul zaharat tip1. Mecanismul care ar explica aceasta asociere ar fi inducerea expresiei genelor HLA care predispun la diabet.
Retrovirusurile sunt un grup de virusuri din care face parte si virusul HIV, unele dintre ele fiind asociate cu cancere (leucemii, limfoame), altele producand infectii persistente, asimptomatice. Datele privind asocierea cu diabetul zaharat tip 1 sunt controversate.
In concluzie virusii se alatura pe lista cauzelor diabetului de tip 1 insa unii oameni infectati cu acesti virusi, enumerati mai sus, vor dezvolta boala altii nu. O suma de cauze declanseaza boala iar in ecuatie intra si virusii. Vestea buna este ca se dezvolta diverse vaccinuri antivirale care implicit vor avea posibil potential in preventia diabetului zaharat tip 1.
Atentie! Nu trebuie facuta confuzia intre cauza aparitiei bolii (adica ceea ce determina celulele T citotoxice sa omoare celulele beta pancreatice) si cauza aparitiei bruste a simtomelor de diabet (declansarea bolii clinice, evidenta cu ochiul liber). Astfel, daca te imbolnavesti de diaree sau varicela sa zicem si dupa 1-2 saptamani “faci” diabet de tip 1 inseamna ca acum 5 ani ceva “misterios” a pacalit celulele T citotoxice sa omoare celulele beta pancreatice, a urmat un razboi crunt “pe viata si pe moarte” intre acestea, in ultima vreme majoritatea bataliilor le-a castigat celula T citotoxica, armata celulelor beta pancreatice fiind rarita substantial (au mai ramas vreo 10%) si acum, “colac peste pupaza” vine o calamitate naturala (infectia), care pur si simplu este mult prea mult de suportat pentru bietele celule pancreatice ramase si urmeaza capitularea, pierderea razboiului si aparitia semnelor clinice ale bolii.
Este evident ca nu din cauza infectiei “de acum” ai facut diabet de tip 1, ci din cauza a ceva ce a actionat acum cativa ani si poate acum nici nu mai e. Daca nu era infectia “de acum” sa precipite lucrurile ar fi aparut peste o luna sa zicem o sperietura grozava sau o suparare mare, care daca e urmata apoi de aparitia diabetului de tip 1, ne poate face sa credem complet eronat ca din cauza sperieturii sau supararii am facut diabetul de tip 1. Daca nu aparea nici sperietura, nici supararea diabetul ar fi devenit manifest clinic (la vedere) poate dupa 6 luni sau 1 an si uneori la 1-2 zile dupa ce o pisica neagra ne-a trecut calea, ceea ce ii determina pe respectivii sa creada ca pisica neagra este cauza diabetului de tip 1 pe care l-au facut evident imediat dupa nefericitul eveniment.
Varsta si numarul de sarcini ale mamei Alaptarea la san si laptele de vaca
