Diabet de sarcina (gestational)

Diabetul gestational (de sarcina) reprezinta orice grad de intoleranta la glucide (valori mai mari decat normal ale glicemiei), cu debut sau prima recunoastere in timpul sarcinii. Aceasta inseamna ca femeia in cauza nu se stia cu diabet (desi diabetul poate exista si inainte de sarcina!) si a descoperit in timpul sarcinii ca are glicemia (zaharul in sange) mai mare decat este normal.

Daca glicemia este mai mare decat cea considerata normala, dar mai mica decat pragul pentru diabet se va considera ca femeia are diabet de sarcina deoarece aceasta situatie este prezenta in timpul sarcinii. Cu alte cuvinte, pe durata sarcinii glicemia trebuie sa fie obligatoriu in domeniul normalului, altfel se pune diagnosticul de diabet de sarcina.

Diabetul de sarcina este un diagnostic care exista strict pe durata de evolutie a sarcinii. Dupa momentul nasterii diabetul de sarcina dispare ca diagnostic si devine diabet de tip 1 sau tip 2 sau diabet secundar, evident daca tulburarea glicemica persista si dupa nastere. Daca dupa nastere glicemiile se intorc la normal (inclusiv testul de toleranta la glucoza este normal) putem spune ca persoana in cauza nu mai are diabet.

Diabetul de sarcina este o afectiune care se poate vindeca, nu este neaparat un diagnostic incurabil, ca in cazul celorlalte forme de diabet. Chiar daca dupa nastere diabetul a disparut, el poate apare oricand la o sarcina viitoare. Desi putin discutabil, diabetul aparut in cursul sarcinii in conditiile in care el a existat anterior ca diabet de sarcina strict pe durata unei sarcini anterioare va purta tot denumirea de diabet de sarcina.

Toate femeile diagnosticate cu diabet de sarcina trebuie sa efectueze un test de toleranta la glucoza orala cu 75g glucoza la 6-12 saptamani dupa nastere pentru a stabili gradul de alterare al metabolismului glucidic dupa nastere.

Descoperirea unui diabet de sarcina care ulterior dispare dupa nastere se asociaza cu un risc crescut de aparitie a diabetului de tip 2 in cursul vietii. Din acest motiv se recomanda ca femeile care au avut diabet de sarcina sa fie testate pentru diabet cel putin odata la fiecare 3 ani.

Diabetul de sarcina este prezent in aproximativ 4% din sarcini daca se folosesc criteriile de diagnostic valabile pana in 2010. Aceasta cifra oricum semnificativa este pe cale sa creasca prin modificarea criteriilor de diagnostic in 2011, astfel incat se recunoaste importanta deosebita a celor mai mici cresteri glicemice asupra complicatiilor sarcinii.

Diabetul de sarcina poate sa fie de mai multe feluri:

  • diabet de tip 1 aflat la inceputurile sale
  • diabet de tip 2 in evolutie de mai mult timp, dar nediagnosticat anterior
  • diabet secundar in evolutie de mai mult timp, dar nediagnosticat anterior
  • diabet indus de sarcina

Diagnosticul de diabet gestational se mentine numai pe durata sarcinii. Dupa nastere, daca diabetul persista el va fi catalogat de tip 1, tip 2 (cel mai frecvent) si mai rar secundar, in functie de situatie. Daca dupa nastere glicemia revine la normal, trebuie stiut faptul ca mama are un risc foarte mare de a dezvolta diabet gestational la o sarcina ulterioara sau chiar diabet in afara sarcinii.

In timpul sarcinii placenta are grija de copil, iar hormonii secretati de ea il ajuta sa cresca. In acelasi timp, acesti hormoni blocheaza actiunea insulinei secretate de mama in corpul acesteia. Aceasta problema se numeste insulinorezistenta si face ca organismul mamei sa foloseasca foarte greu insulina. Nevoia de insulina poate creste in aceste conditii pana la de trei ori.

Diabetul gestational apare atunci cand organismul mamei nu poate produce si utiliza toata insulina de care este nevoie in timpul sarcinii. Fara insulina, glucoza nu poate parasi sangele spre a fi transformata in energie in celule. Ea se acumuleaza in sange pana la nivele mari, situatie numita hiperglicemie.

Principalii factori de risc pentru diabetul de sarcina sunt:

  • obezitatea
  • varsta mamei
  • nasterea anterioara a unui copil cu greutatea > 4,5 kg
  • diabet de sarcina la o alta sarcina anterioara
  • istoric de sindrom de ovar polichistic
  • rude de gradul 1 cu diabet
  • origini familiale din populatii cu frecventa mare a diabetului (sudul Asiei, insulele Caraibe, Orientul mijlociu)

Diagnosticul de diabet gestational s-a schimat recent si il puteti gasi aici.

Daca nu este diagnosticat si tratat cu cea mai mare atentie, diabetul gestational va duce la afectarea fatului si aparitia complicatiilor in cursul sarcinii, la nastere si imediat dupa aceea, dar si pe termen lung, evidente in copilarie sau la adultul tanar.

Daca fatul este afectat in primul trimestru atunci poate apare avort spontan, intarziere precoce in dezvoltarea intrauterina si malformatii congenitale. Daca hiperglicemia apare in trimestrul doi de sarcina pot apare ulterior tulburari comportamentale si ale intelectului. Daca afectarea se produce in ultimul trimestru copilul poate avea o greutate mai mare decat normalul la nastere si va avea un risc crescut pentru obezitate si diabet zaharat in cursul vietii.

Nivelul crescut de glucoza pe care il primeste fatul prin intermediul placentei va stimula secretia lui de insulina pentru a scapa de acest surplus de zahar. Primind o cantitate de energie mai mare decat este necesar pentru crestere, fatul va depune surplusul sub forma de grasime si se vor ingrasa, ajungand sa fie la nastere mai mare si mai greu decat este normal (=macrosomie). Ei pot avea probleme la nivelul umerilor in cursul nasterii si dificultati de respiratiei dupa nastere. Datorita faptului ca secretia de insulina este mare, iar dupa nastere aportul de glucoza mic, poate apare o scadere sub normal a glucozei in sange (hipoglicemie). S-a demonstrat ca bebelusii cu nivele mari ale secretiei de insulina au risc crescut pentru a deveni obezi si a dezvolta diabet de tip 2 la varsta adulta.

Diabetul de sarcina este cel mai adesea asimptomatic. Dupa ce diagnosticul a fost pus pe baza valorilor de glicemie la testarea obligatorie din saptamana 24-28, multe femei isi aduc aminte de o frecventa mai mare a urmatoarelor simptome: gura uscata, sete, urinat des, oboseala, greata, varsaturi, infectii urinare si tulburari de vedere.

Multe din aceste simptome sunt oarecum normale in timpul sarcinii si femeia nu le da importanta pana la diagnosticarea diabetului gestational. Rezulta de aici necesitatea absoluta de testare pentru diabet de sarcina in saptamana 24-28 de sarcina.

Toate femeile diagnosticate cu diabet de sarcina trebuie sa isi monitorizeze glicemia pe nemancate si glicemia la doua ore dupa masa, preferabil folosind un aparat de testare a glicemiei din deget. Se recomanda obtinerea unor glicemii <106 mg/dl (5.9 mmol/l) pe nemancate si <140 mg/dl (7.8 mmol/l) la doua ore dupa masa.

Prima treapta terapautica este regimul alimentar si efortul fizic usor. Efortul fizic trebuie adaptat conditiilor de sarcina. Se poate face de exemplu efort fizic folosind doar membrele superioare, inclusiv ridicarea de greutati usoare.

Daca echilibrul glicemic nu se poate obtine prin dieta si efort fizic este necesar tratament farmacologic antidiabetic. Metforminul si glibenclamidul sunt formal contraindicate in sarcina, ca si celelalte pastile de diabet. Metforminul si glibenclamidul au mai fost folosite in sarcina, pe riscul gravidei si nu s-a intamplat nimic rau, dar nu sunt inca aprobate spre folosire la nivel mondial in sarcina (conform prospectului).

Singura modalitate farmacologica aprobata de scadere a glicemiei pe durata sarcinii este insulina. Administrarea ei se poate face doar pe durata sarcinii pentru obtinerea controlului glicemic si poate fi apoi oprita dupa nastere.

Mai multe informatii despre sarcina si diabet gasiti aici.