Etapele de evolutie ale diabetului de tip 2

Diabetul zaharat tip 2 este o boala caracterizata prin cresterea foarte mare a zaharului din sange (glucoza crescuta – glicemie mare) ce are 2 cauze:

  1. Distrugerea partiala a celulelor din pancreas care secreta insulina (celule beta-pancreatice), ducând la lipsa partiala de insulina.
  2. Rezistenta organismului la actiunea insulinei, astfel incat se poate ajunge chiar la situatia in care nivelul insulinei in sange este mult mai mare decat la un om obisnuit, dar ea neputind fi folosita, zaharul nu poate intra in celule si glicemia nu scade.

Este absolut normal ca in anumite situatii insulina sa nu isi mai faca efectul obisnuit. Se intampla des la oamenii sanatosi. De ce nu creste glicemia din moment ce insulina nu isi mai face efectul? Pentru ca organismul simte acest lucru si are o solutie pentru aceasta problema: cresterea destul de importanta a secretiei de insulina. Daca inainte era nevoie de sa zicem 25U/zi de insulina pentru a mentine glicemia medie (pe 24 ore) la 75mg/dl, acum este nevoie de exemplu de 100U/zi si organismul nu sta la discutii si le ofera. Dupa ce trece cauza care a determinat cresterea rezistentei la actiunea insulinei scade si secretia de insulina. Acest fenomen se intampla ori de cate ori suntem raciti sau facem vreo boala si nu il baga nimeni in seama. Glicemia nu creste, deci nu “facem” diabet.

De ce creste glicemia la pacientii cu diabet cand insulina nu isi mai face efectul? Pentru ca organismul nu reuseste sa cresca secretia de insulina pana la nivelul cerut de noua situatie. Luind exemplul de mai sus, am putea considera ca in urma stradaniilor sale pancreasul reuseste sa puna la dispozitie 75U/zi din cele 100U/zi cat i-au fost solicitate.

Situatia poate fi descrisa astfel: avem o secretie de insulina de 3 ori mai mare decat la un om sanatos in conditii obisnuite, dar cu 25% mai mica decat la un om sanatos intr-o situatie speciala de crestere a rezistentei la insulina. Fara cele 25U/zi de insulina o cantitate de glucoza (zahar) nu va putea sa intre in celule si va ramane in sange, pe care il va indulci, adica va creste glicemia la sa zicem 150mg/dl. Si uite asa apare diabetul. Cu alte cuvinte, daca pancreasul ar reusi mereu sa creasca secretia de insulina la cat este nevoie pentru organism glicemia nu ar creste si nu ar mai face nimeni diabet. Suna bine.

De ce nu reuseste pancreasul sa isi cresca mereu secretia de insulina la cat este nevoie? Pentru ca a avut parte de atatia manageri incompetenti si corupti incat acum este in pragul falimentului. Astfel, desi in vremurile bune avea la dispozitie milioane de mici fabricute de insulina extrem de rentabile, treptat, politica sefilor de a face importuri numai de mancaruri dulci si grase, racoritoare care mai de care mai colorate, tutun la greu, etc. toate “la botu’ calului” in fotoliu a dus la falimentarea treptata, una cate una (sa nu se prinda careva) a acestor fabrici.

Pe masura ce numarul fabricutelor de insulina scade, adica pe masura ce dispar celulele beta pancreatice se intampla urmatorul fenomen: folosind acelasi exemplu de mai sus, daca la inceput (cu toate celulele beta intacte) pancresul raspundea prompt la solicitarea de a creste secretia la 100U/zi si ar fi putut sa o faca si la 300U/zi daca i s-ar fi cerut, treptat el reuseste sa isi creasca secretia la cele 100U/zi cat i se cere, dar mai greoi si cu mentiunea ca daca i s-ar cere mai mult ar putea sa mai creasca doar pana la 200U/zi…

Treptat, treptat el creste secretia pana la 100/zi cat i se cere, dar ar putea sa mai creasca in plus pana la 150U/zi, apoi 130U/zi, apoi 110U/zi, apoi 100U/zi. Aici este un moment de cumpana. Ori “cedeaza” organismul si nu ii mai cere cele 100U/zi, ori secretia de insulina devine mai mica decat cerintele, deci insuficienta si glucoza care nu mai poate fi folosita va duce la cresterea glicemiei. Si apare diabetul. Si mai apare intrebarea: daca as fi stiut?…

Ce trebuie sa faci ca sa te alegi cu un diabet de tip 2? Reteta este relativ simpla si descrisa frecvent in filmele americane. Pentru cei ce nu o cunosc inca voi prezenta pe scurt ingredientele:

  1. varsta ≥ 35 ani;
  2. suprapondere (IMC≥25);
  3. prezenta in familie a unui diabet la rudele de gradul 1 sau 2;
  4. lipsa de miscare (sedentarism);
  5. Rasa/etnie (de ex. afro-americani, hispano-americani);
  6. prediabet (IFG sau IGT) anterior depistat;
  7. diabet de sarcina (gestational) anterior sau nasterea unui copilas ≥ 4 Kg;
  8. hipertensiune (tensiunea arteriala ≥ 140/90 mmHg);
  9. grasimi crescute in sange – HDL colesterol ≤ 35 mg/dl (atentie nu este vorba de colesterol total ci de o subfractie a lui numita HDLc !) si/sau trigliceride ≥ 250 mg/dl;
  10. sindromul ovarelor polichistice;
  11. istoric de boala vasculara;
  12. alimente alese “pe spranceana” cu mult zahar si multe grasimi;
  13. enervare din orice (stres);
  14. fumat;
  15. unele pastile luate mult timp.

Vi se pare ca vi se potriveste?

Rudele de gradul 1 al unui pacient cu diabet de tip 2 au un risc de 20-40% de a face diabet de tip 2 in cursul vietii. Fratele geaman al unui pacient cu diabet de tip 2 are un risc de 80-99% de a face diabet de tip 2 in cursul vietii. Diabetul de tip 2 apare de 10 ori mai frecvent la obezii care au un parinte diabetic, fata de obezii cu istoric familial negativ.

Riscul unui mare obez (cu indicele masei corpului > 35) de a face diabet de tip 2 este de 40 de ori mai mare decat al unei persoane normoponderale (cu IMC<23). Pana la 85% din pacientii cu diabet de tip 2 sunt obezi.

Cel mai bine ar fi sa va dau un exemplu concret. O sa va povestesc ce au patit locuitorii din insula Nauru, situată în zona centrală a Oceanului Pacific.

Înainte de 1950, diabetul era extrem de rar în Nauru. Odată cu descoperirea şi exploatarea depozitelor naturale de fosfat organic de pe insulă (după 1950), nauruanii au devenit bogaţi si toata societatea lor a fost reconstruita dupa modelul visului american: baruri, discoteci, cinematografe, zeci de fast-food-uri, mii de oportunitati. Modul lor de viaţă s-a modificat radical peste noapte: alimentaţia a devenit hipercalorică, bazată aproape exclusiv pe alimente rafinate importate, au devenit sedentari şi obezi (inainte erau slabi morti si pricajiti, traind de azi pe maine).

Concomitent, prevalenţa diabetului a început să crească exponenţial. În 1975 se raporta o prevalenţă a diabetului tip 2 de peste 30% la subiecţii în vârstă de peste 20 ani, de 13 ori mai mare decât cea a populaţiei Caucaziene din Australia. Această prevalenţă ridicată este a doua în lume după cea înregistrată la indienii Pima la care, de asemenea, creşterea incidenţei şi prevalentei diabetului de tip 2 a urmat unor modificări similare ale stilului de viaţă. La aceste grupe etnice diabetul zaharat tip 2 s-a dezvoltat ca o problemă naţională majoră cu debut recent, asociată cu urbanizarea şi modificarea socio-culturală.

Culmea e ca zacamintele de fosfat organic din Nauru s-au epuizat, americanii au plecat, naurienii au dat faliment si s-au cam intors la vechiul stil de viata. Se pare ca rata diabetului incepe sa scada….Ceva invataminte de aici?

Introducere si statistica                                                                                                 Cauzele diabetului de tip 2