Simptomele diabetului de tip 2

La momentul debutului clinic prin hiperglicemie, diabetul zaharat de tip 2 este cel mai adesea asimptomatic. Simptomele clasice de sete intensa, consum crescut de apa (polidipsie), urinat mult si des (poliurie) si scadere in greutate incep sa apara doar dupa ce glicemia pe nemancate a crescut semnificativ, de obicei peste 180 mg/dl (10 mmol/l). Acest lucru se poate intampla uneori abia dupa cateva luni sau chiar cativa ani din momentul in care glicemia a trecut pentru prima data in domeniul diabetului.

Atunci cand glicemia depaseste un anumit nivel numit prag renal, de regula 180 mg/dl (10 mmol/l) ea va trece in urina, unde in mod normal nu este prezenta. Glucoza din urina va trage dupa ea apa si in acest fel creste semnificativ volumul urinii. Deoarece se elimina o cantitate mai mare de apa prin urina, organismul incepe sa se deshidrateze si astfel apare senzatia de sete.

Pentru fiecare gram de glucoza din urina se pierd din organism 4 Calorii, iar in final pacientul incepe sa slabeasca. Daca la inceput ne bucuram de pierderea a cateva kilograme, pe care de mult timp ne doream sa le dam jos, treptat apare o stare de ingrijorare din cauza consumului excesiv de apa, trezitului noaptea pentru a merge la toaleta si prezenta unei oboseli, care nu mai trece prin somn. In realitate, scaderea ponderala este prezenta doar la cei care „strang din dinti” in privinta simptomelor si evita analizele si controlul la doctor. Pe masura ce gradul de educatie sanitara a populatiei generale creste, diagnosticul se pune mai repede, iar scaderea ponderala este minima sau chiar absenta.

Pentru a combate senzatia de sete se foloseste de multe ori consumul de bauturi racoritoare. Acest lucru va accelera procesul de evolutie al diabetului si va agrava simptomele. Majoritatea bauturilor racoritoare marcate cu inscriptia „fara zahar” (adaugat) au glucide in proportie de minim 10%. Aceasta inseamna ca pentru fiecare 500 ml consumati am consumat inevitabil si 50g de glucoza, adica 10 lingurite pline de zahar. Aceste glucide vor ajunge in sange, glicemia creste, mai multa glucoza trece in urina, mai multa apa este atrasa dupa glucoza din urina, creste volumul urinat, se accentueaza deshidratarea, creste setea si implicit pofta de bauturi racoritoare. Acest lucru este povestit foarte des de pacienti la prima vizita la doctor.

Exista unii pacienti care nu au simptomele de sete si urinat des, desi glicemia de dimineata este 200 mg/dl (11 mmol/l). Trebuie precizat ca pragul renal de la care glucoza trece in urina este cel mai adesea 180 mg/dl (10 mmol/l), dar in unele cazuri poate fi mai mic sau mai mare. Daca este mai mare, de exemplu 215 mg/dl (12 mmol/l), atunci glucoza poate sa nu fie detectata in urina chiar la glicemii evident mari, dar sub pragul renal. Pragul renal are tendinta de a creste spontan la toti indivizii odata cu inaintarea in varsta. La pacientii varstnici sunt sanse crescute ca el sa fie suficient de mare pentru a nu permite trecerea in urina a glucozei la valori moderat crescute. Tot la persoanele in varsta mai apare si un fenomen de pierdere cel putin partiala a senzatiei de sete atunci cand organismul este deshidratat, indiferent de prezenta sau nu a diabetului.

La copii, un debut brusc al urinarii in cursul noptii poate fi primul simptom de diabet si testarea urinii pentru prezenta glucozei este obligatorie.

Vederea in ceata este absolut normala atunci cand glicemia creste sau scade semnificativ. Atunci cand glucoza in sange creste, ea va trece si in ochi, unde va atrage o cantitate mai mare de apa si va schimba caracteristicile lupelor de acolo. In urma tratamentului, glicemia va scadea, iar glucoza va iesi din ochi impreuna cu apa retinuta acolo. Va rezulta o modificare a caracteristicilor mediilor de refractie din ochi si pacientul trebuie atentionat ca este absolut normal ca odata cu scaderea glicemiei sa apara o inrautatire a vederii pentru 2-3 saptamani. Nu este nevoie de ochelari noi in aceste perioade de crestere sau scadere a glicemiei deoarece dioptriile se modifica (in mod normal) la fiecare cateva zile.

Infectiile fungice sau bacteriene, in special cele cutanate, pot fi un simptom important, deoarece la glicemii peste 200 mg/dl (11 mmol/l), celulele albe (leucocitele) nu mai sunt capabile sa isi indeplineasca sarcinile de aparare imunitara. Infectiile virale nu par sa fie favorizate in mod deosebit.

Diabetul zaharat de tip 2 se poate manifesta adesea mai ciudat, prin simptome ce se pot datora partial si complicatiilor. Apar astfel oboseala, lipsa poftei pentru placerile vietii, dureri de picioare, picioare umflate, tulburari de vedere, lipsa de aer sau chiar durere in piept la efort, hipertensiune arteriala, tulburari de somn, sforait zgomotos, usturime la urinat, dureri de mijloc, bube sau rani care se vindeca greu, paradontoza sau tulburari de gust si salivatie.

Exista multe situatii in care diabetul de tip 2 se diagnosticheaza cu ocazia aparitiei unui infarct miocardic acut sau a unui accident vascular cerebral. Alteori pacientii se adreseaza unui oftalmolog pentru tulburari de vedere si la examenul fundului de ochi se constata leziunile caracteristice prezentei diabetului zaharat (retinopatie diabetica), pacientul fiind apoi instruit sa isi testeze glicemia.

Din aceste motive, orice glicemie pe nemancate mai mare sau egala cu 100 mg/dl (5.5 mmol/l) trebuie investigata suplimentar prin testul de toleranta la glucoza orala cu 75 g de glucoza.

Feluri de diabet de tip 2