Prima pagină » Diabet zaharat la adult » Complicațiile diabetului zaharat » Piciorul diabetic » Gangrenă

Ulcerul de picior poate duce la gangrenă și în final la amputație

În această pagină puteți afla informații despre felul în care un ulcer de picior poate duce la gangrenă și uneori la amputație. Ulceratia piciorului este una din complicatiile ce pot apare la persoanele cu diabet zaharat. Persoanele cu diabet zaharat, ce au pentru o perioada lunga de timp valori glicemice mari, sunt predispuse de a face complicatii.

Riscul pentru aparitia ulcerului de picior

Riscul unui pacient cu diabet de a face o ulceratie a piciorului pe parcursul vietii lui este de 15-25%. Ulceratiile piciorului la pacientii cu diabet zaharat nu apar spontan, ele necesita factori precipitanti. La nivelul membrelor inferioare se produc leziuni ale nervilor si vaselor datorate valorilor glicemice mari. Asadar riscul de ulceratii este foarte mare deoarece pacientul isi pierde sensibilitatea la nivelul membrelor inferioare.

Asemanator nervilor si vasele sufera leziuni. O vascularizatie deficitara poate face dificila vindecarea unei rani. Datorita sensibilitatii diminuate la acest nivel leziunea poate trece neobservata si se poate infecta. Persoanele cu diabet care au neuropatie diabetica sau arterita au un risc foarte mare de a face o ulceratie a piciorului diabetic. De asemenea un rol important in apariria ulceratiei il joaca infectarea unei leziuni. Ea foarte frecvent trece neobservata datorita sensibilitatii diminuate. O leziune cu vascularizatie deficitara se vindeca foarte greu si riscul de infectare este foarte mare. Asadar etiologia ulceratiei piciorului diabetic reprezinta o suma de factori.

Persoanele cu istoric pozitiv de ulceratie sunt la risc crescut de a dezvolta fie alta ulceratie, fie deformari ale piciorului si chiar amputatie. Majoritatea amputatiilor sunt precedate de ulceratii ale piciorului. Aceste persoane sunt considerate a fi la risc inalt de a dezvolta afectiuni ale piciorului diabetic si este necesara o urmarire atenta a lor. 

Tratamentul ulcerului de picior

Ulceratiile piciorului diabetic sunt leziuni cronice, iar tratamentul lor presupune debridarea energica a leziunii pana la tesut sanatos. Debridarea reprezinta indepartarea sistematica a tesuturilor necrozate / moarte. Ea se face mecanic, chimic, enzimatic sau biologic. In general debridarea mecanica/chirurgicala este cea mai frecventa si rapida metoda, si atunci cand este prezenta infectia este chiar obligatorie. Debridarea se face pana la nivelul tesuturilor vii fara a ajunge la nivelul structurilor osoase. Debridarea este urmata de pansament. Se pot folosi si aplicatii locale cu unguente ce ajuta la o vindecare mai rapida. Sunt si alte terapii: oxigenoterapia hiperbara, aplicatii locale de derm uman de cultura, terapia genetica, terapia cu ajutorul larvelor, insa sunt folosite mai putin.

Gangrena

Daca neuropatia diabetica este considerata cel mai important factor de risc pentru producerea ulceratiilor, boala arteriala periferica reprezinta cel mai important factor de prognostic pentru vindecarea lor. Asadar o categorie la risc sunt pacientii la care pulsul periferic este absent si la care trebuie realizata o atenta evaluare vasculara. Gangrena reprezinta un stadiu mai avansat al ulcerului piciorului diabetic.

Gangrena piciorului diabetic reprezinta necroza sau ischemia unei zone a piciorului ce include atat tegumentul cat si tesuturile subiacente: muschi, tendoane, articulatii sau oase. Necroza (moartea) celulelor apare datorita pierderii vascularizatiei ( responsabila de transportul oxigenului si a substantelor nutritive) la acel nivel, iar aceasta se poate acompania sau nu de infectie bacteriana. Apare in special la personale in varsta care au diabet zaharat de foarte mult timp cu numeroase complicatii. Gangrena este de doua feluri: uscata si umeda.

Gangrena uscata

Gangrena uscata apare datorita pierderii vascularizatiei arteriale. Initial la nivelul tegumentului regiuni afectate poate apare o linie rosie care marcheaza limitele pana la care se intind tesuturile afectate. In fazele incipiente gangrena uscata a piciorului determina o durere surda sau dimpotriva, zona afectata, poate fi extrem de dureroasa la atingere. Aceste simptome pot trece neobservate, în special la vârstnici sau la cei cu neuropatie diabetica periferica la care sensibilitatea periferica este diminuata. Piciorul afectat poate fi rece, uscat si ridat. 

De asemenea, in stadiile ulterioare pielea regiunii afectate sufera treptat modificari de culoare, de la o culoare maron inchis, la albastru-purpuriu inchis pana la complet negru (datorat formarii de sulfat de fier din hemoglobina descompusa) cu uscarea si lichefierea tesutului respectiv. Aceasta conditie poate continua neobservata timp de saptamani sau luni, in special la persoanele in varsta.

In cele din urma, tesuturile afectate gangrenoase devin vizibil separate de tesuturile inconjuratoare sanatoase. Gangrena uscată de o asemenea magnitudine este extrem de rara, cu exceptia cazului cand pacientii refuza amputatia.

Gangrena umeda

Gangrena umeda apare atunci cand se pierd atat vascularizatia arteriala cat si cea venoasa. Ea poate fi confundata foarte usor ca aspect cu gangrena uscata suprainfectata. Gangrena umeda este foarte frecventa la pacientii ce au diabet zaharat de mult timp, cu multiple complicatii.

Gangrena umeda a piciorului diabetic este o starea grava, in care infectia bacteriana se poate raspandi rapid, fiind astfel fatala. Se prezinta ca gangrena uscata, dar este mai moale la atingere, tesutului adiacent este lichefiat si emana un miros ofensator. Piciorul sau degetetele de la picior pot fi umflate, rosii si calde. Cel mai frecvent gangrena umeda este cauzata de o ocluzie acută (obstructie completa) ca de exemplu: boala arteriala periferica; garoul (un bandaj strans pentru a opri o sangerare sau fluxul de sange); bandaje restrictive; traumatisme (leziuni, rani).

Boala arteriala periferica si infectiile piciorului sunt adesea strans legate, pentru ca circulatia deficitara duce la un esec al organismului de a lupta impotriva infectiei în zonele periferice, cum ar fi degete/picior. In general, gangrena umeda se dezvoltă mult mai rapid din cauza blocarii fluxului sangvin venos, decat a fluxului sangvin arterial. Mai exista un tip de gangrena pe care unii o includ in tipul gangrenei umede si anume gangrena gazoasa. Este foarte frecvent intalnita in cazul ranilor ce apar datorita unor accidente, rani ce se suprainfecteaza cu un germen numit Clostridium. Acest tip de infectie este foarte contagios.

Optiuni de tratament pentru gangrena

Tratamentul gangrenei este unul chirurgical fie ca este vorba de debridare (indepartarea tesuturilor moarte pana la tesut viu bine vascularizat ce se poate vindeca) sau de amputatie (indepartarea unei parti a corpului de ex. degete, picior). In cazul gangrenei uscate neinfectate tratamentul este local fara a necesita, in stadiile incipiente, amputatie.

Totusi in cazul in care gangrena este suprainfectata si sunt prinse tesuturile inconjuratoare, mai ales osul (osteomielita), poate fi necesara interventia chirurgicala (amputatia). Amputatia, desi foarte traumatizanta pentru pacient reprezinta o procedura de indepartare a pericolului ca infectia sa se raspandeasca, fara de care viata pacientului putand fi pusa in pericol.

Amputatia de picior

Persoanele cu diabet zaharat au un risc mult mai mare de a li se amputa un membru inferior fata de persoanele fara diabet. Diabetul zaharat reprezinta prima cauza de amputatie a membrului inferior. Ce trebuie tinut minte este faptul ca cel mai important lucru in ceea ce priveste prevenirea aparitiei complicatiilor diabetului zaharat, inclusiv a amputatiilor membrelor inferioare, este un control glicemic adecvat.

Prezenta valorilor glicemice mari pentru o perioada lunga de timp la persoanele cu diabet duc in cele din urma la aparitia leziunii nervoase si vasculare la nivelul membrelor. Scaderea sensibilitatii la nivelul membrelor inferioare, datorita leziunii nervoase, insotita de o vascularizatie deficitara pot duce in cele din urma la necesitatea amputatiei. De aceea o identificare precoce a acestor probleme si o interventie la timp pot preveni multe din amputatii.

Examinarea piciorului diabetic previne amputatia

Se cunoaste faptul ca o examinare atenta a piciorului diabetic poate preveni cu pana la 50% din cazurile de amputatie. Examinarea piciorului trebuie facuta anual pentru depistarea persoanelor la risc. Persoanele la risc trebuiesc examinate mult mai des pentru depistarea unor factori de risc suplimentari. Pe langa examinarea efectuata de medicul dumneavoastra curent este foarte importanta autoexaminarea piciorului. 

Factori de risc pentru amputatia de picior

Sunt considerati factori de risc independenti pentru amputatia membrelor inferioare neuropatia diabetica periferica, boala vasculara periferica si istoric de ulcer al piciorului. Semnele de neuropatie diabetica periferica, absenta bilaterala a pulsului, scaderea sensibilatii vibratorii bilateral, abolirea reflexelor osteotendinoase sunt de doua ori mai frecvente la cei ce au suferit o amputatie. 

Un alt factor de risc important in ceea ce priveste amputatiile este fumatul. Fumatul afecteaza vasele mici de la nivelul membrelor si poate agrava si mai mult aceasta problema. Majoritatea celor ce au suferit o amputatie au fost sau sunt fumatori.

Informatii suplimentare

Autorul acestei pagini este Dr. Sorin Ioacara

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!