Lista cauzelor diabetului de tip 2

1. Factori genetici:

  • daca mama are diabet riscul pentru copil se dubleaza
  • daca tatal are diabet riscul pentru copil creste de sase ori

2. Factori de mediu:

  • supraalimentatia, cresterea consumului de dulciuri concentrate, scaderea consumului de fibre alimentare
  • sedentarism, obezitate, stres (factori asociati cu majorarea rezistentei la insulina)
  • fumatul
  • varsta inaintata

Istoricul familial si riscul de diabet de tip 2

Cunoasterea bolilor familiei dumneavoastra este un lucru important deoarece reprezinta un indiciu in scopul depistarii anumitor afectiuni ale dumneavoastra, inclusiv diabetul zaharat de tip 2. Daca unul din parinti are diabet, riscul dumneavoastra de a dezvolta aceasta boala este crescut fata de o persoana fara rude cu diabet iar daca ambii parinti au diabet, riscul creste mai mult (in jur de 40%).

Daca aveti o sora sau un frate cu diabet, sansele sa faceti diabet până la implinirea varstei de 65 ani este de 14% daca părinţii nu au diabet, 29,2% dacă un părinte avea diabet şi 41,9% dacă ambii părinţi aveau diabet. Datele provin din SUA, de la clinica Joslin si au dovezi solide in spate. Riscul e mai mare pentru parinte+bunici afectati. Daca parintii nu au diabet, atunci riscul adus de prezenta diabetului la bunici si alte rude de grad mai mare dispare complet. Riscul este mai mare dacă vârsta la debutul diabetului părinţilor afectaţi este mai mică.

Vestea buna este ca exista lucruri pe care le puteti face pentru a preveni sau intarzia boala pentru ca riscul dumneavostra consta dintr-o suma de factori care contribuie la aparitia bolii. Unii dintre acesti factori provin intr-adevar din genele mostenite de la parinti, bunici, strabunici si acestia vor fi prezenti intotdeauna, dar unii dintre ei (obezitatea, in special grasimea de pe abdomen, sedentarismul, alimentatia in exces, fumatul, tensiunea arteriala mai mare decat normal) pot fi modificati.

Intr-o astfel de situatie, un stil de viata sanatos devine foarte important. Nu uitati, chiar daca parintii au diabet pentru dumneavoastra sunt multe lucruri de facut pentru evitarea aparitiei bolii: fiti activi, macar 30 de minute de activitate fizica de intensitate moderata poate scadea riscul dumneavoastra de a face diabet, pastrati o alimentie echilibrata, schimbati dulciurile concentrate pe fructe si legume. De asemenea o monitorizare constanta a nivelului de zahar din sange este indicata pentru a depista din timp o eventuala crestere a acestuia.

Rezistenta la actiunea insulinei

Rezistenta la actiunea insulinei inseamna ca la orice nivel de insulina in corp nu se produc efectele asteptate pentru acel nivel. Acest lucru nu inseamna neaparat ca este patologic, adica de rau. Un singur exemplu voi da aici. In sarcina, fatul nu ar putea sa cresca fara glucoza suplimentara ce este luata de la mama ce dezvolta temporar rezistenta la actiunea insulinei si implicit nu poate folosi ea acea glucoza.

Rezistenta la actiunea insulinei (insulinorezistenta) apare de obicei inaintea debutului clinic al diabetului de tip 2, dar pentru ca acesta sa apara este nevoie obligatoriu sa existe si un nivel minimal de deficit de secretie de insulina. Nu exista diabet zaharat de tip 2 doar cu insulinorezistenta, ci intotdeauna este o combinatie in grade variabile a acesteia cu deficitul de secretie al insulinei. De remarcat faptul ca diabetul de tip 2 poate apare doar prin deficit de secretie de insulina, fara nicio urma de rezistenta la actiunea insulinei.

La nivelul ficatului, rezistenta la actiunea insulinei va face ca productia locala de glucoza si deversarea ei in sange sa creasca treptat, ducand la o crestere treptata a glicemiei. In acelasi timp va creste si productia locala de colesterol rau (LDL colesterol) cu particularitatea ca el va fi special conceput incat sa fie nu rau ci extrem de rau prin fabricarea unor particule de dimensiuni mai mici si mult mai concentrate (dense). Creste si productia unor grasimi numite VLDL ce fac sa creasca in sange nivelul trigliceridelor.

In ceea ce priveste colesterolul bun (HDL colesterol), acesta se lupta din rasputeri sa anihileze particulele de LDL si VLDL de mai sus, dar pierde batalia si prin epuizare va scadea ca nivel in sange, lasand descoperit intregul organism. Grasimea crescuta din sange se depune in tot feluri de locuri in care nu ar trebui sa o faca, iar depunerea in ficat duce la steatoza hepatica (ficat gras / steatohepatita nonalcoolica). Ficatul gras (steatoza hepatica) este principala cauza a rezistentei locale la actiunea insulinei si ulterior a cresterii ei.

La nivelul tesutului adipos, rezistenta la insulina face ca grasimea sa se reverse in sange si de aici ea se va depune in locuri nepermise, cum ar fi in ficat. In tesutul adipos apar celule albe (leucocite), care determina aparitia unei inflamatii locale cu secretia consecutiva din celulele adipoase a unor substante ce fac rau organismului.

La nivelul muschilor scheletici, rezistenta la actiunea insulinei duce la folosirea deficitara a acesteia ca benzina pentru efortul fizic. Va scadea in acest fel utilizarea locala a glucozei, care va ramane in sange in loc sa fie „arsa” in muschi. Glucoza este un combustibil „verde”, iar folosirea altor carburanti in locul ei se asociaza cu o crestere semnificativa a „poluarii” organismului (consum mare de oxigen, arderi incomplete, scurgeri de „pacura” local si in sange, etc).

Expunerea la glicemie crescuta (peste 100 mg/dl / 5,6 mmol/l) este similara expunerii la radiatii. Efectul este de acumulare a dozei receptionate, cu dezvoltarea in continuu a unor defecte in organism. In cazul nostru este vorba de insulinorezistenta si deficitul de secretie de insulina. In momentul in care organismul nu mai poate face fata multiplelor reparatii pe care trebuie sa le faca in diverse locuri ele vor da nastere unei boli incurabile, diabetul zaharat. Odata aparut, diabetul zaharat este o boala care se autointretine, simpla prezenta a glucozei in sange peste limita normalului fiind suficienta pentru agravarea treptata a celor doua defecte majore: insulinorezistenta si deficitul de secretie de insulina.

In afara de glicemia crescuta mai mult timp se mai cunosc si alte cauze de crestere a rezistentei la actiunea insulinei: pubertatea, sarcina, diverse infectii, cresterea in greutate, sedentarismul, consumul de alimente bogate in grasimi saturate (prajeli), infometarea, alcoolul, cresterea grasimii in sange, deshidratarea, ficatul gras (steatoza hepatica), unele boli endocrine (hipotiroidismul, dar si hipertiroidismul, hipersecretia dar si hiposecretia de hormon de crestere, boala Cushing, feocromocitom), stresul psihic.

Voi mentiona doar ca efortul fizic scade rezistenta la insulina, consumand glucoza din sange fara sa fie nevoie de prezenta insulinei. Efortul fizic aerobic (alergatul) face sa scada insulinorezistenta din fiecare fibra musculara. Efortul fizic rezistiv (ridicarea de greutati) nu modifica insulinorezistenta din fiecare fibra, dar crescand numarul de fibre (creste masa musculara) ajuta la imbunatatirea consumului local de glucoza.

Indiferent de nivelul rezistentei la actiunea insulinei, diabetul zaharat nu poate apare decat daca organismul nu este in stare sa isi creasca propria secretie de insulina pana la nivelul cerut. Astfel, doar in prezenta unui deficit de secretie de insulina se poate ca nivelul glicemiei sa cresca peste limita de sus a normalului, chiar in prezenta unei obezitati extreme.

Informatii suplimentare

Arată-le și altora această pagină!

ACCESUL la iframes, embeds și scripturi este BLOCAT până nu vă exprimați acordul pentru ele! Pentru a beneficia de toate facilitățile vă cerem acordul de folosire a cookie-urilor. Mai multe informații

Dacă lași un comentariu pe site-ul nostru, poți opta pentru salvarea în cookie-uri a numelui, adresei de email și site-ului tău web. Acestea sunt pentru confortul tău, astfel nu mai trebuie să le completezi din nou când lași un alt comentariu. Aceste cookie-uri vor fi valabile în general un an. Dacă ai un cont și te autentifici în acest site, vom seta un cookie temporar pentru a determina dacă navigatorul tău acceptă cookie-uri. Acest cookie nu conține date personale și este eliminat când închizi navigatorul. Când te autentifici, vom seta și câteva cookie-uri pentru a-ți salva informațiile de autentificare și opțiunile de afișare pe ecran. Cookie-urile de autentificare sunt păstrate în general două zile, iar cele pentru opțiuni de afișare pe ecran sunt păstrate în general un an. Dacă selectezi „Ține-mă minte”, cookie-urile tale de autentificare vor fi păstrate în general două săptămâni. Dacă te dezautentifici din cont, cookie-urile de autentificare vor fi eliminate. Dacă editezi sau publici un articol, un cookie suplimentar va fi salvat în navigatorul tău. Acest cookie nu include date personale și indică pur și simplu ID-ul articolului pe care tocmai l-ai editat. El expiră în general după o zi. Folosim cookie-uri pentru a stoca temporar informații despre rezervările în curs de efectuare, diverse erori apărute, realizarea cu succes a solicitării, diverse confirmări privind evenimentele și locațiile disponibile.

Închide