Neuropatia diabetică este o complicație tratabilă

Un fluture asezat pe un picior gol asezat pe o piatra acoperita cu muschi verde langa un parau.

Descoperă aici: Simptomele neuropatiei | Nervi afectați | Clasificarea neuropatiei | Polineuropatia periferică | Neuropatia vegetativă (autonomă) | Afectarea unui nerv sau a rădăcinilor nervoase | Cauzele neuropatiei | Diferența față de arterită | Prevenție | Tratament comun | Tratamentul durerii | Îngrijirea piciorului cu neuropatie | Prevenția căderilor | Tratamentul neuropatiei cardiovasculare | Tratamentul neuropatiei gastrointestinale

Neuropatia diabetică poate fi definită ca o complicație cronică a diabetului zaharat ce afectează sistemul nervos periferic. Potrivit Asociației Americane de diabet, șansele ei de apariție sunt de 50% pentru tot restul vieții cu diabet. Dacă viața este însă foarte lungă, aceste șanse pot crește substanțial. Deși ideal este să fie prevenită, neuropatia este tratabilă în zilele noastre.

Neuropatia este o complicație cronică deoarece este nevoie de minim cinci ani de expunere la hiperglicemie pentru a apărea. Acest lucru este evident în diabetul de tip 1, unde se cunoaște debutul exact al bolii.

Uneori se constată prezența neuropatiei diabetice chiar de la momentul diagnosticului diabetului zaharat. Acest lucru se poate întâmpla în diabetul zaharat de tip 2. Motivul este faptul că debutul diabetului de tip 2 a avut loc în urmă cu peste cinci ani.

Diabetul de tip 2 poate evolua mult timp fără simptome. Din acest motiv diagnosticul poate întârzia foarte mult, chiar decade întregi.

Simptomele neuropatiei diabetice

O femeie se tine cu mainile de un picior sugerand durerea din neuropatia diabetica

Principalele simptome ale neuropatiei diabetice sunt cele ale afectării fibrelor senzitive de la picioare și ulterior mâini. Uneori, simptomele neuropatiei diabetice sunt motivul prezentării la medic, unde se depistează întâmplător și o glicemie mare. Acest control la medic pentru simptomele neuropatiei este cel care declanșează un lanț de investigații, care pot duce la diagnosticul diabetului zaharat.

Principalele semne și simptome ale neuropatiei diabetice sunt următoarele:

  • amorțeală degete la picioare
  • amorțeală în talpă
  • amorțeală în picior
  • furnicături în degete la picior
  • furnicături în talpă
  • senzație de arsura pe picior
  • durere picior, mai ales de la genunchi în jos
  • amorțeală mâini (palme)
  • senzație de arsură pe palmă
  • furnicături în corp
  • senzație de arsură pe piele în tot corpul
  • slăbiciune musculară
  • lipsă de echilibru

Majoritatea sunt simptome de polineuropatie senzitivă. Se adaugă la aceste simptome cele date de neuropatia vegetativă.

Ce fel de nervi sunt lezați în neuropatia diabetică?

Un schelet cu vase si nervi sugerand afectarea nervilor in neuropatia diabetica

Neuropatia diabetică afectează nervii care culeg informații din tot corpul și apoi returnează comenzi specifice către diverse aparate și sisteme ale organismului. De fiecare dată când atingem un obiect, informația despre acest contact este transmisă prin diverși nervi către un centru de comandă (de exemplu creier). Fibrele nervoase care transmit această informație se numesc fibre nervoase senzitive.

La nivelul centrului de comandă se analizează informația recepționată și se ia o decizie de răspuns la ea (de exemplu retragerea mâinii de deasupra focului). Această decizie este apoi transmisă înapoi către diverse aparate sau sisteme ale organismului.

Poate fi astfel controlată rapid retragerea mâinii din foc sau frecvența cardiacă la o emoție puternică. Fibrele nervoase care transportă informația privind decizia centrului de comandă către organele efectoare a comenzii se numesc fibre nervoase motorii.

Neuropatia diabetică se referă la afectarea nervilor care transmit informația către centrul de comandă sau înapoi către periferie (senzitive / motorii). Neuropatia diabetică nu se referă la afectarea centrului de comandă.

Centrul de comandă aparține sistemului nervos central. Acesta este conectat cu restul organismului prin intermediul nervilor, adică a sistemului nervos periferic.

Clasificarea neuropatiei diabetice

Neuropatia diabetică se clasifică în funcție de localizarea și numărul de nervi afectați:

  1. Neuropatia diabetică periferică cu afectare nervoasă multiplă, difuză
    1. Polineuropatia diabetică periferică simetrică
    2. Neuropatia vegetativă
  2. Mononeuropatia
    1. Neuropatia unui singur nerv
    2. Mononeuropatia multiplex
  3. Neuropatia cu afectarea nervilor la rădăcină sau în vecinătatea ei
    1. Poliradiculopatia lombară
    2. Poliradiculopatia toracală

Pentru fiecare din aceste tipuri de neuropatie a fost creată o secțiune specială.

Polineuropatia diabetică periferică simetrică

Mainile maseaza picioarele sugerand polineuropatia diabetica periferica

Polineuropatia diabetică periferică debutează prin amorțeală la nivelul degetelor de la picioare, ce cuprind treptat toată talpa. “Poli” înseamnă “mai mulți”, adică sunt afectați mai mulți nervi. Termenul de “patie” înseamnă afecțiune, boală. Prin “periferică” se înțelege afectarea nervilor la distanță mare de originea lor (măduva spinării). Termenul “simetrică” arată faptul că intensitatea leziunilor, dar și a simptomelor este similară pe stânga și pe dreapta. Această simetrie nu trebuie să fie perfectă, ci doar să nu existe discrepanțe evidente.

Polineuropatia diabetică periferică simetrică este cea mai frecvent întâlnită formă de neuropatie. Cauzele acestei neuropatii diabetice sunt metabolice și vasculare. Din acest motiv, simptomele ei sunt în general similare și pe stânga și pe dreapta.

Spre deosebire de neuropatia vegetativă, fibrele nervoase lezate aici sunt cele care vin de la piele și tendoane. Potrivit WebMD, până la 70% din pacienții cu diabet vor ajunge la un moment dat să dezvolte neuropatie diabetică.

Diagnosticul de polineuropatie diabetică

Diagnosticul de polineuropatie diabetică periferică este unul pur clinic. Nu este nevoie să se facă teste electrofiziologice, cum ar fi viteza de conducere nervoasă pentru a se pune acest diagnostic. Simpla prezență a unei combinații de semne și simptome sugestive pentru neuropatie va pune diagnosticul, în prezența diabetului zaharat.

Dificultăți în precizarea diagnosticului pot apare atunci când prezentarea este atipică. Doar acești pacienți trebuie trimiși la un consult de neurologie pentru precizarea diagnosticului. Principalele categorii de pacienți cu diabet la care se impune trimiterea la neurologie pentru diagnosticul neuropatiei sunt următoarele:

  1. Asimetria evidentă a semnelor și simptomelor neuropate
  2. Preponderența afectării motorii față de cea senzitivă la momentul debutului
  3. Evoluția foarte rapid progresivă a semnelor și simptomelor neuropate

Clasificarea polineuropatiei diabetice

În funcție de tipul de fibre nervoase afectate, polineuropatia diabetică periferică simetrică se poate subclasifica în:

  1. senzitivă
  2. motorie
  3. senzitivo-motorie

Cu foarte mici excepții (la nivel cranian), majoritatea nervilor conțin atât fibre senzitive, cât și motorii. În cadrul fiecărui nerv pot fi afectate fibrele nervoase subțiri, groase sau amândouă. Fibrele nervoase subțiri duc informații legate de atingerea ușoară, durere și temperatură. Cele groase sunt responsabile pentru vibrații și poziția în spațiu a segmentelor corpului.

Polineuropatia diabetică periferică simetrică senzitivă

Polineuropatia diabetică periferică simetrică senzitivă este cea mai frecventă formă.  Ea se caracterizează prin leziuni difuze ale fibrelor nervoase ce aduc informații senzitive către centrul de comandă. Informațiile senzitive de la senzorii din piele pot fi tactile fine, de presiune, vibrații, dureroase și termice (cald sau rece). Senzorii din mușchi și tendoane transmit informații despre poziția în spațiu a segmentelor corpului.

Simptome

Semnele și simptomele polineuropatiei diabetice simetrice senzitive pot fi de două feluri:

  • pozitive
  • negative

Simptomele neuropatiei diabetice numite negative sunt legate de pierderea unor fibre nervoase. Cele pozitive apar prin creșterea excesivă a activității fibrelor nervoase rămase. Scăderea sensibilității tactile este un semn negativ important.

Principalele simptome pozitive sunt următoarele:

  • amorțeală
  • furnicături
  • înțepături
  • arsură
  • senzație neplăcută la atingerea ușoară
  • durere

Evoluția în timp a simptomelor de neuropatie diabetică

Inițial apare o scădere ușoară a sensibilității la nivelul degetelor de la picioare. Ea progresează apoi la nivelul tălpilor. Această scădere a sensibilității poate trece ușor neobservată de către pacient.

Treptat apar la nivelul tălpilor senzații ciudate de furnicături, amorțeală, ca un curent electric. În timp, acestea cuprind toată laba piciorului și urcă până la nivelul gleznei.

Pacientul descrie adesea că simte că merge ca pe niște pernuțe. Tardiv, amorțeala de la nivelul picioarelor se poate transforma în senzație de arsură. Rareori aceasta poate progresa până la a cuprinde tot corpul.

Toate aceste simptome se accentuează seara și în timpul nopții. Din acest motiv pot interfera cu somnul. La acest moment de evoluție există concomitent și o scădere a sensibilității termice (întâi la cald) și la atingerea dureroasă.

După mai mulți ani de evoluție, aceste simptome se pot extinde deasupra gleznei, cuprinzând și gamba. La acest moment semnele și simptomele neuropatiei încep să apară și la nivelul palmelor. Afectarea neuropată a fost inițial “în ciorap”, devenind ulterior și în “mănușă”.

Evoluția pe termen lung este cu accentuarea simptomelor, care capătă un caracter de înțepătură sau durere “vie”, sfâșietoare. Unii pacienți descriu senzații persistente de arsură extinsă spre genunchi și pe trunchi.

Polineuropatia diabetică periferică simetrică motorie

Polineuropatia diabetică periferică simetrică motorie se caracterizează prin leziuni ale fibrelor nervoase motorii. Ea apare în general mai târziu în evoluția unei polineuropatii simetrice periferice. Aceste fibre nervoase pleacă de la centrul de comandă (creier sau măduva spinării) și ajung oriunde este nevoie în periferie.

Această formă de neuropatie debutează cu scăderea capacității de a ridica degetul mare de la picior în sus. Urmează apoi extinderea la laba piciorului care este mai dificil de ridicat.

În timp, apare o reducere treptată a tonusului muscular la nivelul tălpilor. Atrofierea ușoară a musculaturii locale duce la mici deformări ale tălpii piciorului. În acest fel pot apare zone de presiune crescută plantară la mers.

În aceste zone pielea se îngroașă și apare o bătătură (calus plantar). În asociere cu scăderea sensibilității locale prin afectarea nervilor senzitivi, calusul plantar (bătătură) se poate transforma într-o rană deschisă (ulcer plantar).

Netratată, polineuropatia diabetică periferică simetrică motorie poate duce la deformări severe ale tălpii. Pot astfel apare “degete în ciocan” sau “picior Charcot“.

Polineuropatia diabetică periferică simetrică senzitivo-motorie

Polineuropatia diabetică periferică simetrică senzitivo-motorie asociază leziuni atât ale fibrelor nervoase senzitive, cât și motorii. Afectarea neuropată pur motorie este rară. Cel mai adesea afectarea motorie se adaugă după mai mult timp de evoluție a unei polineuropatii periferice simetrică senzitivă.

În plus față de lucrurile descrise anterior poate apare nesiguranță la mers. Această lipsă parțială de echilibru apare prin alterarea transmiterii informației senzitive din mușchi și tendoane, dar și a celei motorii către ele.

Centrul de comandă află mai greu poziția actualizată în spațiu a diverselor segmente ale corpului și realizează mai greu corecțiile necesare reechilibrării. Pacientul descrie uneori această senzație ca fiind “ușor beat”.

Neuropatia diabetică vegetativă

Un raft de biblioteca plic cu carti sugerand complexitatea din neuropatia diabetica vegetativa

Neuropatia autonomă (vegetativă) are un capitol dedicat. Ea reprezintă afectarea nervilor care controlează activitatea organelor interne. Acest control se realizează automat, fără ca noi să ne dăm seama de activitatea lui. Din acest motiv, neuropatia vegetativă mai este uneori cunoscută sub numele de “autonomă”. Principalele categorii de neuropatie vegetativă sunt următoarele:

  1. Cardiovasculară
  2. Gastrointestinală
  3. Urogenitală
  4. Sudomotorie
  5. Sindromul de nerecunoaștere a hipoglicemiilor
  6. Pupilară

Neuropatia unui singur nerv sau a rădăcinilor nervoase

Femeie cu durere de spate sugerand poliradiculopatia lombara

Neuropatia unui singur nerv și cea a rădăcinilor nervoase are un capitol dedicat. Pe scurt, mononeuropatia este acea formă de neuropatie diabetică în care este afectat un singur nerv dintr-o anumită regiune a corpului. Poliradiculopatia diabetică se referă la afectarea rădăcinilor nervoase în imediata apropiere a măduvei spinării. Termenul de “radiculo” se referă tocmai la acest aspect al afectării rădăcinii nervoase, în vecinătatea măduvei spinării. Măduva spinării se află în coloana vertebrală. De la ea se formează nervi, care merg apoi peste tot în periferie, inclusiv la nivelul palmelor și tălpilor.

Cauzele neuropatiei diabetice

Un doctor se uita la un telefon pe care scrie "why?" sugerand cauzele neuropatiei diabetice

Cauzele neuropatiei diabetice sunt complexe și de aceea sunt tratate într-un capitol dedicat. Pe scurt, principalul factor de risc pentru apariția neuropatiei diabetice este durata de evoluție a bolii. Pe locul doi se află gradul dezechilibrului metabolic așa cum este el evaluat de hemoglobina glicozilată. Expunerea totală la hiperglicemie este dată de produsul dintre nivelul hiperglicemiei și durata ei de acțiune în ani.

Pentru aceeași expunere totală la hiperglicemie, riscul de apariție a neuropatiei diabetice este crescut suplimentar de variabilitatea glicemică. Pentru aceeași hemoglobină glicozilată, leziunile nervoase se produc cu o viteză semnificativ mai mare la cei cu alternanțe rapide de hiperglicemii și hipoglicemii.

Diferența între durerea din neuropatia diabetică și arterită

Un pion negru asezat printre piese albe sugerand diferenta dintre neuropatie si arterita

Atât neuropatia diabetică, cât și boala arterială periferică (arterita) pot fi răspunzătoare pentru apariția durerii la nivelul membrelor inferioare. Diagnosticul corect al sursei durerii este important  deoarece schimbă opțiunile de tratament. Principalele diferențe constau în localizare, trăsături calitative, prezența în repaus, efectul mersului și modificarea în pat. Le vom discuta pe rând în continuare.

Localizare

Durerea din neuropatie este localizată cu precădere la nivelul labei piciorului. Durerea de origine vasculară (ischemică) are tendința să apară în gambe, coapse și mai rar, în zona fesieră.

Trăsături calitative

Durerea din neuropatie este ascuțită, cu origine aparent superficială, cu senzații de amorțeală, dar și de arsură uneori. În schimb, durerea din arterită este persistentă, adâncă, cu originea aparent în profunzime.

Prezența în repaus

Durerea neuropată este frecvent prezentă în repaus. Durerea de origine ischemică, prin proastă circulație arterială apare mai degrabă la mers și dispare în repaus.

Efectul mersului pe jos

Mersul pe jos ameliorează durerea neuropată, dar accentuează sau chiar declanșează durerea vasculară. Mersul pe jos este totuși recomandat celor cu durere de origine vasculară însă cu recomandarea de a se opri înainte de apariția acesteia.

Modificarea la așezarea în pat

Durerea din neuropatia diabetică este agravată de statul în pat, în special seara și pe timpul nopții. Durerea de origine arterială este ameliorată de așezarea în pat, cu picioarele la același nivel sau mai jos față de restul corpului.

Ridicarea picioarelor pe mai multe perne ameliorează senzația de greutate în picioare dată de insuficiența venoasă (varice). În schimb, această manevră înrăutățește perfuzia vasculară în zonele afectate de ischemie arterială (arterită).

Prevenirea neuropatiei diabetice

O multime de legume si zarzavaturi sugerand preventia neuropatiei

Studiile au arătat că un bun control metabolic poate scădea semnificativ riscul de apariție a neuropatiei diabetice. Deși tratabilă, prevenția este cea mai importantă armă împotriva neuropatiei. Efectul este mai mare atunci când glicemiile sunt ținute în ținta individuală în apropierea debutului clinic al diabetului. Primii zece ani de diabet au un impact de zece ori mai mare asupra riscului de neuropatie comparativ cu anii următori. Tratamentul intensificat al diabetului are un efect benefic mai mare în diabetul de tip 1 față de cel de tip 2.

Un bun control metabolic înseamnă o hemoglobină glicozilată sub 7% (53 mmol/mol) pentru marea majoritate a adulților, în afara sarcinii la femei. Timpul petrecut în normoglicemie, adică 70-180 mg/dl (3,9-10 mmol/l) trebuie să fie de peste 70%.

Timpul petrecut în hipoglicemie trebuie să fie de sub 4%. Acești timpi se măsoară în general pe trei luni. Se vor folosi în acest scop statisticile oferite de softul unui senzor de monitorizare continuă a glicemiei.

Principalele modalități de prevenție a apariției neuropatiei diabetice sunt următoarele:

  1. menținerea glicemiilor în ținta individuală
  2. controlul tensiunii arteriale
  3. controlul dislipidemiei
  4. evitarea fumatului
  5. evitarea consumului de alcool

Neuropatia diabetică trebuie căutată anual cu atenție la următoarele categorii de pacienți:

  1. diabet zaharat de tip 1 în evoluție de minim cinci ani
  2. diabet zaharat de tip 2 indiferent de durata de evoluție
  3. prediabet ce asociază semne și simptome sugestive de neuropatie

Interesant? Distribuie!

Facebook Twitter E-mail Pinterest WhatsUpp
Up arrow
error: Conținut protejat prin drepturi de autor!