sigla site

Piciorul Charcot se poate vindeca

Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 9 noiembrie 2020

Un geam foarte crapat cu un fundal maroniu-rosiatic

Diabetul zaharat: Răspunsuri și Soluții

Descoperă aici: Cauzele piciorului Charcot | Faze de evoluție | Complicațiile piciorului Charcot | Tratamentul piciorului Charcot

Piciorul Charcot este o boala progresiva de origine neurologica caracterizata printr-o distrugere progresivă a oaselor şi articulaţiilor piciorului. Apare cel mai frecvent la cei cu neuropatie diabetică in evolutie de mult timp. Neuropatia poate avea mai multe cauze, dar apare cel mai frecvent la persoanele cu diabet zaharat si la consumatorii cronici de alcool.

Oamenii care dezvolta neuropatie diabetica se pot plange de durere si furnicaturi la nivelul picioarelor si degetelor de la picioare. Uneori doar simpla atingere a unui cearceaf pe picioare poate provoca o senzatie neplacuta.

Medicii pot detecta pierderea sensibiltatii in cadrul examenului clinic general, cu ajutorul unui dispozitiv special de testare, numit monofilament. Din pacate, pacientii nu constientizeaza ca nu mai au sensibilitate la nivelul membrelor inferioare.

Cel mai frecvent ei vor observa acest lucru mult prea tarziu, in momentul in care vor prezenta o leziune la acest nivel. Din momentul diagnosticarii neuropatiei este foarte important prevenirea aparitiei complicatiilor asa cum este si artropatia Charcot.

Cauzele piciorului Charcot

Totusi anumite conditii sunt necesare pentru ca artropatia Charcot sa apara. Primul si cel mai important este neuropatia diabetica. Ea determina scaderea capacitatii pacientului de a simti durerea. Atunci cand piciorul este lezat pacientul continua sa foloseasca piciorul. Leziunile se agraveaza si nu au timp sa se vindece. Toate acestea duc in final la slabirea lui si chiar la fracturi osoase, cu prabusirea articulatiilor.

In final apare deformarea piciorului. Pacientul nu isi mai poate folosi piciorul, ducand la imobilizare si chiar amputatie. O alta conditie necesara aparitiei artropatiei Charcot o reprezinta prezenta fluxului sanguin adecvat. Piciorul Charcot este o forma grava de picior diabetic cu circulatie bună.

Cauza primara a piciorului charcot o reprezinta de fapt neuropatia vegetativa (autonoma). Ea este responsabila pentru deschiderea legaturilor intre capilarele care aduc sange la picior si cele care il iau de acolo si il trimit inapoi catre inima. Circulatia sanguina prin capilarele din picior creste enorm de mult.

Acest flux sanguin accelerat va smulge calciul din oasele piciorului. In consecinta, va apare o demineralizare locala a oaselor. Acestea isi scad densitatea si devin mai fragile. Simplul traumatism al mersului pe jos este suficient pentru a produce mii de mici fracturi locale. Practic, osul se sfarama.

Fazele de evolutie ale piciorului Charcot

In evolutia sa artropatia Charcot are trei faze. Prima etapă se numeşte dislocare. Aceasta implica fragmentarea osului, dislocare de articulatii si pierderea de masa osoasa. Din punct de vedere clinic, laba piciorului si gleznele sunt umflate, rosii si calde. Piciorul afectat se simte mai cald decât celălalt. Pacientul prezinta o sezatie de jena locala, dar nu o durere semnificativa.

Foarte frecvent aceasta faza a artropatiei Charcot este confundata cu o infectie. Rezonanta magnetica nucleara (RMN) poate ajuta de multe ori pentru a face distincţia între piciorul Charcot şi infecţia piciorului. Aceasta etapa poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni.

Coalescenta sau sudarea caracterizeaza etapa a doua. In acest stadiu fragmentele osoase se reorganizeaza. Piciorul Charcot pare că se vindecă, dar din păcate nu există formare de os nou. Piciorul este acum mai putin umflat si rosu.

In cea de-a treia etapa apare formarea de os nou in jurul fragmentelor osoase distruse. Piciorul sau glezna capata un aspect deformat datorita vindecarii într-o poziţie anormala. Culoarea pielii si temperatura se normalizeaza treptat.

Datorita acestei deformari a piciorului, pantofii nu se mai potrivesc. Functional, piciorul sau glezna pot fi instabile. Regiunea medie a talpii este zona cel mai frecvent afectata.

Complicatiile piciorului Charcot

Prin prabusirea zonei mijlocii a piciorului, apare la nivelul talpii o proeminenţă osoasă. La nivelul acestei proeminente fortele de presiune sunt foarte mari. Riscul de aparitie locala a ulceratiei este de asemenea foarte mare. In evolutia acestei boli pot apare ulcere, infectia osului si chiar amputatia. Riscul de complicatii creste atunci cand pacientul este obez. Excesul ponderal aduce o presiune mai mare exercitata la nivelul articulatiilor piciorului si a oaselor locale firave.

Tratamentul piciorului Charcot

Cel mai important lucru in tratamentul piciorului Charcot este un diagnostic corect. Acest lucru nu este usor de facut de cele mai multe ori. Un factor traumatic nu este obligatoriu pentru a declansa boala. Piciorul Charcot are de obicei un debut si o progresie silentioasa. Un semn al bolii poate fi doar o senzatie de caldura la nivelul piciorului, care poate trece foarte usor neobservata. Cu tratamentul corect, piciorul Charcot se vindecă aproape întotdeauna. Este nevoie uneori de 1-2 ani, important este faptul că nu se pierde piciorul

De aceea de multe ori simptomele piciorului Charcot pot fi confundate cu cele intalnite in celulita piciorului. Aceasta este o infectie a piciorului. Spre deosebire de celulita, in cazul piciorului Charcot nu avem o infectie.

Tratamentul in cazul piciorului Charcot nu este cu antibiotice. Totusi multe din cazurile de picior Charcot au asociate o ulceratie ce se poate infecta. In fazele initiale ale bolii radiografia poate sa nu fie suficienta.

Cea mai buna metoda imagistica de diagnostic este rezonanta magnetica nucleara (RMN). Mecanismul patologic al piciorului Charcot este afectarea neurologica. Asadar, examenul neurologic poate ajuta in diagnostic.

Tratamentul nonchirurgical

In stadiile initiale ale bolii poate fi necesara imobilizarea pacientului. Deoarece oasele piciorului si articulatia gleznei sunt foarte fragile in stadiile initiale ale bolii acestea trebuiesc protejate pentru ca ele sa se poata vindeca.

Evitarea sprijinului pe picior este necesara, in general fiind vorba de 6-12 luni. In toata aceasta perioada se va folosi o carja. Eventual, in aceasta perioada pacientului i se poate monta o cizma speciala, ce se poate scoate la nevoie. Ea reduce fortele de presiune de la nivelul zonelor cu leziuni.

Poate fi necesara folosirea bastonului, carjei sau chiar a scaunului cu rotile. Oasele pot necesita cateva luni pentru a se vindeca, desi la unii pacienti procesul poate dura si mai mult.

Pantofi modificati cu insertii specifice, pot fi necesari dupa ce osul s-a vindecat. Scopul este de a permite pacientului sa se intoarca la activitatile lui obisnuite. În plus, se face astfel preventia aparitiei complicatiilor piciorului Charcot. Trebuie facuta atent preventia aparitiei ulcerelor si a amputatiei.

Nivelul de activitate fizica poate fi modificat, se instruieste pacientul sa nu forteze piciorul si sa evite traumatismele repetitive de la ambele picioare. Un pacient ce are afectat un picior are un risc foarte mare de a-i fi afectat si celalalt. Asadar, pentru a se vindeca, ambele picioare vor fi protejate. Tehnici de decompresie a nervilor periferici de la nivelul extremitatilor s-au dovedit a avea rezultate excelente in 85% din cazuri.

Controlul metabolic necesita insulinoterapie cel mai adesea. Hemoglobina glicozilata trebuie adusa in tinta individuala, care este cel mai adesea <7% (53 mmol/mol). Ajuta suplimentar benfotiamina si acidul alfa lipoic sub supravegherea unui centru cu experienta. Cu răbdare, totul se rezolvă în 1-2 ani.

Tratamentul chirurgical

In unele cazuri deformarile osoase ce apar la nivelul piciorului afectat sunt severe si pot necesita interventie chirurgicala de reconstructie. Medicul va va indica interventia chirurgicala necesara si potrivita.

Pentru a preveni aparitia piciorului Charcot si a complicatiilor lui trebuie sa respectati cateva masuri. Mentineti glicemiile la un nivel optim pentru a preveni distructia sau progresia leziunii nervoase.

Mergeti la controale regulate, inspectati-va zilnic picioarele si daca observati modificati sau semne anuntati imediat medicul dumneavoastra. Fiţi atenţi pentru a evita lovirea piciorul si nu exagerati cu programul de exercitii. Urmati sfatul medicului pentru a preveni aparitia ulcerelor sau a amputatiei.