Prima pagină » Copii » DZ tip 1 » Cum apare diabetul de tip 1 – anticorpi vs. limfocite

Mecanismele de apariție a diabetului de tip 1 includ anticorpi specifici și limfocite citotoxice

Mecanism de ceas sugerand mecanismul de aparitie a diabetului de tip 1

Principalul mecanism de apariție a diabetului de tip 1 este reprezentat de distrugerea celulelor beta pancreatice de către sistemul imun. Atunci când reușim să punem în evidență acest lucru spunem despre diabetul de tip 1 că este autoimun. Când nu reușim să găsim dovezi ale implicării sistemului imun spunem că diabetul de tip 1 este idiopatic. Termenul „idiopatic” înseamnă necunoscut. În cazul nostru fiind vorba de un diabet de tip 1 apărut prin mecanisme necunoscute. Încă de la început trebuie precizat că prezența în sânge a unor anticorpi specifici diabetului de tip 1 nu face rău celulelor beta pancreatice. Acestea sunt distruse prin alte mecanisme, așa cum vom vedea mai departe.

Faptul că nu reușim să punem în evidență implicarea sistemului imun nu înseamnă că ea nu există însă. Pe măsură ce medicina modernă progresează vom putea să aducem aceste dovezi din ce în ce mai bine. În acest fel va scădea până la dispariție mecanismul idiopatic al diabetului de tip 1.

Sistemul imun folosește anticorpi și celule specifice

Mai multe celule colorate cu albastru si rosu sugerand sistemul imun

Sistemul imunitar are rolul de a apăra organismul împotriva unor variate microorganisme ( viruși, paraziți, bacterii). Sistemul imun se ocupă și cu distrugerea unor celule proprii organismului, dar care au suferit modificări ce pun în pericol celulele din jur. Un exemplu ușor de înțeles ar fi distrugerea celulelor transformate tumoral, care altfel ar putea prolifera neoprit (cancer). Celulele transformate tumoral apar zilnic și sunt distruse imediat de sistemul imun.

Substanțele din celulele organismului sau ale agenților patogeni care declanșează reacția sistemului imun se numesc antigeni. Reacția sistemului imun la substanțele antigene este de două feluri:

  1. reacție umorală, prin anticorpi
  2. reacție celulară, prin globule albe

Anticorpi specifici diabetului de tip 1

anticorpi colorati in jurul a 2 celule sugerand raspunsul imun umoral in diabetul de tip 1

Anticorpii sunt produși de o anumită clasă de globule albe numite limfocite B. Există și limfocite care nu produc anticorpi, cum ar fi limfocite T sau NK. Ele sunt implicate în răspunsul imun de tip celular. Anticorpii specifici diabetului de tip 1 nu distrug celulele beta pancreatice. Ei sunt doar o modalitate de a pune în evidență reacția sistemului imun împotriva acestora. Celulele beta pancreatice sunt distruse prin componenta celulară a sistemului imun.

Principalii anticorpi specifici diabetului de tip 1 sunt următorii:

  1. Anti GAD65 (GADA)
  2. Anti insulina (IAA)
  3. Anti IA-2 sau IA-2beta (IA-2A)
  4. Anti transportor 8 de zinc (ZnT8A)

Anticorpii anti-insulari, numiți uneori și anti celule beta pancreatice nu se mai folosesc în prezent. Motivul este legat de variabilitatea mult prea mare a rezultatelor venite de la laborator pentru aceeași probă. În plus, corelația cu apariția ulterioară a diabetului de tip 1 este mult mai slabă comparativ cu ceilalți anticorpi. Din acest motiv în prezent nu se mai recomandă determinarea lor.

Importanța determinării anticorpilor specifici diabetului de tip 1

Prezența a 3 sau 4 anticorpi specifici face ca riscul de diabet de tip 1 să fie de 100% pentru următoarele 2-3 decade de viață. Cu alte cuvinte nimeni nu scapă. Ei pot fi măsurați ușor din sânge, la multe din laboratoarele private. Acești anticorpi nu apar brusc, toți odată. La naștere ei nu sunt prezenți. Întâi apare în sânge un singur anticorp, care cel mai adesea este GADA sau anti insulină. Urmează apoi apariția celui de-al doilea, al treilea și uneori al patrulea anticorp.

Se recomandă determinarea anticorpilor specifici diabetului de tip 1 la toate rudele de gradul 1 ale unui pacient cu diabet de tip 1. Puteți în acest fel o familie cu un copil cu diabet de tip 1 poate afla mai precis răspunsul la întrebarea „Care este riscul de diabet de tip 1 la celălalt copil încă neafectat acum?”. Un titru (concentrație) mai mare a acestor anticorpi conferă o predictibilitate sporită pentru apariția diabetului de tip 1. Același lucru este valabil și pentru persistența în timp a prezenței în sânge a acestor anticorpi.

După debutul clinic al diabetului de tip 1 determinarea acestor anticorpi ar valoare pur teoretică, academică. Tratamentul și prognosticul nu va fi influențat de prezența sau absența lor. Singura excepție de la această regulă este diabetul cu debut până în vârsta de 6 luni. În acest caz avem de-a face cu un diabet neonatal, în care anticorpii specifici diabetului de tip 1 sunt negativi.

Cine distruge celulele beta pancreatice?

Defecte ale celulei beta pancreatice

Celulele beta pancreatice sunt distruse de componenta celulară a sistemului imun. Componenta celulară a sistemului imun este reprezentată de limfocite citotoxice (numite și CD8+), celule natural killer, macrofage și mastocite. După activare, acestea se aglomerează masiv în insulele Langherhans din pancreas, unde se află celulele beta secretoare de insulină. Activarea acestor celule ale sistemului imunitar împotriva celulelor beta pancreatice se poate face ca urmare a acțiunii unui factor de mediu, pe un fond genetic de susceptibilitate.  Efectul acestei activări este apariția unei inflamații locale importante numită insulită.

Principalele mecanisme prin care se activează răspunsul celular al sistemului imun împotriva celulelor beta sunt următoarele:

  1. Un factor de mediu necunoscut distruge câteva celule beta prin leziuni directe. Celulele beta moarte „irită” sistemul imun, care declanșează un răspuns împotriva lor.
  2. Se produce o infecție cu un virus sau o bacterie care are porțiuni ce seamănă cu unele porțiuni din celula beta. Sistemul imun se activează împotriva acelei porțiuni de virus sau bacterie care seamănă cu ceva de pe celula beta și elimină agentul patogen. În continuare însă sistemul imun va ataca porțiunea de pe celula beta care seamănă cu virusul / bacteria originală.

După ce se acumulează într-un număr foarte mare în jurul celulelor beta, celulele sistemului imun vor începe să descarce o serie de substanțe extrem de toxice pentru celula beta pancreatică. Principalele substanțe eliberate de sistemul imun care distrug celula beta pancreatică sunt citokinele pro-inflamatorii și prostaglandina E2. Sistemul imun mai secretă și niște anticorpi îndreptați împotriva celulelor beta pancreatice. Ei sunt însă inofensivi.

Autor: Dr. Sorin Ioacara

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!