Prima pagină » Copii » DZ tip 1 » Riscul de apariție a diabetului de tip 1

Riscul de apariție a diabetului zaharat de tip 1 (epidemiologie)

Frecventa diabetului de tip 1

Riscul de apariție a diabetului de tip 1 variază foarte mult în populația generală. Diabetul zaharat de tip 1 este responsabil pentru 95% din cazurile de diabet apărute la copii. După vârsta de 18 ani se estimează că doar 10% din cazurile de diabet sunt de tip 1. În realitate procentul diabetului de tip 1 la adulți este ceva mai mare, probabil 15%. Majoritatea cazurilor de diabet de tip 2 cu debut la vârste sub 40 de ani și care ajung să fie tratate cu insulină în injecții multiple după doar 5 ani de evoluție sunt de fapt diabet de tip 1.

Riscul de diabet de tip 1 fără istoric familial

Un calugar budist sta singur pe o banca separat de multime sugerand faptul ca in general un pacient cu diabet de tip 1 e singurul din familie afectat.

În 90% din cazuri diabetul de tip 1 apare la o persoană fără istoric familial de diabet de tip 1. Doar 10% din noi descoperiții cu diabet de tip 1 mai au pe cineva în familie cu diabet de tip 1. Riscul de diabet de tip 1 pe tot parcursul vieții este de aproximativ 1%. Astfel, din 100 de nou născuți, unul va face diabet de tip 1 pe parcursul vieții (inclusiv la >80 ani). Din 1000 de nou-născuți, 4 vor face diabet de tip 1 până la împlinirea vârstei de 20 de ani. În plus, încă 6 vor face boala între 20 și 70 de ani.

Incidența

Incidența reprezintă numărul de cazuri noi apărute într-un an raportat la 100000 de locuitori de toate vârstele. Cea mai mare incidență a diabetului de tip 1 este în Finlanda, de 60 cazuri la 100000 locuitori. Incidența diabetului de tip 1 este în general mare în toate țările nordice.

În România incidența diabetului de tip 1 este de 5 ori mai mică (~12 la 100000 locuitori). Cea mai afectată grupă de vârstă este 10-14 ani unde incidența este de aproximativ 18 la 100000 de locuitori. Incidența diabetului de tip 1 s-a dublat în România în ultimii 20 de ani. Cea mai mare creștere se înregistrează la grupa de vârstă 0-4 ani. Creșteri similare s-au înregistrat în majoritatea țărilor unde se poate ține o astfel de evidență. Această dinamică a incidenței sugerează faptul că originea diabetului de tip 1 este legată de factorii de mediu în primul rând și doar secundar de cauze genetice.

Incidența crescută a diabetului de tip 1 în țările din nordul emisferei nordice (inclusiv Canada) ar putea fi explicată de procentul mult mai ridicat din această populație care poartă gene HLA de risc. Spre comparație, incidența diabetului de tip 1 în Japonia este de 2 cazuri la 100000 de locuitori. Această incidență mică este prezentă în majoritatea țărilor din Asia.

În țările în care există concomitent în populație mai multe rase, caucazienii (rasa albă) va avea o incidență a diabetului de tip 1 mult mai mare față de cea a oricărei alte rase.

Prevalența

Prevalența reprezintă numărul de cazuri cu o anumită boală raportat la 100 de locuitori. Este vorba de procentul din populație care suferă de acea boală. Prevalența diabetului de tip 1 răspunde la întrebarea: „Dacă am lua 100 de oameni de orice vârstă de pe stradă la câți dintre ei am găsi boala?”. Prevalența diabetului de tip 1 este de 0,4%. Acest lucru însemnă că dacă investigăm 1000 de oameni la întâmplare vom descoperi 4 cu diabet de tip 1.

Riscul de diabet de tip 1 când un părinte este afectat

Risc mostenit genetic

Dacă un parinte are diabet de tip 1, riscul de apariție a diabetului de tip 1 la copil este de aproximativ 2% pentru afectarea mamei și de 6% pentru afectarea tatalui. Dacă vârsta la debut a părinților este la peste 25 de ani aceste diferențe se șterg, iar riscul este undeva pe la 4%. Riscul pentru copii este mai mare dacă vârsta la debut a părintelui afectat era ≤10 ani. Riscul de diabet al copiilor crește foarte mult dacă ambii părinți sunt afectați, ajungând la 30%. De asemenea, riscul crește dacă există istoric de diabet de tip 1 la unul din părinții părintelui afectat (bunic/bunică a copilului).

Riscul de diabet de tip 1 când un frate/soră este afectat

doi copii se uita la un lac sugerand riscul de diabet de tip 1 daca un frate / sora este afectat

În cazul gemenilor, când un copil este afectat, celălalt are un risc de diabet de tip 1 de 50% dacă este identic genetic (au avut aceeași placentă). Riscul scade la 10% dacă gemenii sunt diferiți genetic (au avut placente diferite). Același risc de 10% este valabil și pentru frații / surorile din sarcini diferite. Riscul crește suplimentar cu cât vârsta copilului afectat la debut este mai mică și cea a tatălui (neafectat) mai mare. De asemenea riscul este ceva mai mare pentru frații copilului afectat comparativ cu surorile lui.

Atunci când copilul afectat are gene HLA de risc (DR3/DR4) riscul pentru frații / surorile care au și ei aceleași gene HLA crește la 15%. Fără ambele gene de risc (cei cu DR3/etc sau DR4/etc sau etc/etc) riscul lor scade la 6%.

Apariția unui diabet de tip 1 la un copil crește de 10 ori riscul de diabet pentru părinții săi.

Autor: Dr. Sorin Ioacara

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!