Prima pagină » Diabet la copii » Informații de bază în diabetul la copil » Diagnosticul diabetului la copii

Diagnosticul de diabet la copii și adolescenți

Analize de sangePentru diagnosticul de diabet la copil vom folosi doar valorile glicemiei sau hemoglobinei glicozilate obținute prin recoltarea din venă. După recoltare, sângele trebuie transportat rapid la laborator. Aici, el va fi centrifugat pentru a obține plasma venoasă. În perioada dintre recoltare și centrifugare globulele roșii (eritrocite) vor consuma constant glucoză. Din acest motiv, valoarea finală a glicemiei măsurată de laborator va fi în mod fals scăzută de consumul glucozei de către eritrocite pe drumul spre laborator. După centrifugare, plasma obținută poate fi păstrată fără probleme la temperatura camerei pentru 24 de ore.

Dacă se dorește păstrarea pe termen mai lung se recomandă utilizarea unui frigider la -20⁰C. Folosirea unui frigider la -80⁰C permite păstrarea pentru mai multe decenii. Nu se acceptă determinarea glicemiei cu glucometrul (din deget) sau folosind sisteme de monitorizare continuă a glicemiei (CGMS) în scopul punerii diagnosticului de diabet.

Există creșteri doar temporare ale glicemiei

Glicemie temporar crescutaValori ușor crescute (+20%) peste limita de diagnostic a diabetului zaharat pot apare temporar în condiții de stres important, cum ar fi: o intervenție chirurgicală, o răceală puternică sau o pneumonie, o fractură… Nu se ia însă în considerare aici un stres puternic psihologic (examen, ceartă, pierderea unei rude), care nu ar trebui să crească atât de mult glicemia încât să atingă pragul de diabet.

În cazul unei hiperglicemii “de stres” (de ex. „de spital”), valorile obținute nu pot fi utilizate pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat. Se vor repeta periodic în timpul și după încetarea stresului bănuit a fi responsabil de creșterea lor. Persistența valorilor glicemice crescute după rezolvarea stresului inițial clarifică situația și confirmă prezența diabetului.  

Criteriile de diagnostic 

Diagnosticul de diabet zaharat la copil poate fi pus prin oricare din următoarele 4 modalități:

  1. Simptome specifice diabetului și glicemie (la orice oră) 200 mg/dl
  2. Glicemie dimineața, pe nemâncate 126 mg/dl
  3. Glicemie la 2 ore după 75g de glucoză 200 mg/dl
  4. Hemoglobina glicozilată 6,5%

Pentru criteriile 2-4 este necesară repetarea testării în zilele următoare pentru confirmare. Diagnosticul se poate pune doar prin prezența a cel puțin 2 criterii din cele enumerate la punctele 2-4. Dacă este testat doar un criteriu și este pozitiv, el trebuie repetat pentru a avea 2 determinări (criterii).

Dacă sunt disponibile 2 criterii îndeplinite simultan, atunci nu mai este nevoie de repetare și diagnosticul este confirmat pe loc. Dacă 2 criterii testate dau rezultate discordante se va repeta în zilele următoare doar acel criteriu care a ieșit inițial în domeniul diabetului zaharat. De exemplu:

  • glicemie a jeun = 130 mg/dl. Se repeta a doua zi și dacă iese 126 mg/dl se confirmă prezența diabetului.
  • glicemie a jeun = 130 mg/dl și hemoglobina glicozilată = 7,1%. Se confirmă diagnosticul de diabet deoarece sunt deja 2 criterii îndeplinite.
  • glicemie a jeun = 130 mg/dl și hemoglobina glicozilată = 6,1%. Se repetă a doua zi doar glicemia a jeun, ale cărei valori 126 mg/dl confirmă prezența diabetului.

Diagnosticul de diabet la adult folosește criterii similare, dar contextul diferă uneori radical. În continuare vor fi discutate aspectele diagnosticului din perspectiva copilului cu diabet.

Criza hiperglicemică

Sete puternicaPrincipala modalitate de diagnosticare a diabetului zaharat la copii este asocierea simptomelor specifice cu o glicemie foarte mare. Simptome specifice înseamnă sete intensă, consumarea unei cantități mari de apă și urinat des, inclusiv noaptea.

Glicemie foarte mare înseamnă 200 mg/dl, indiferent de momentul recoltării (chiar și imediat după o masă). În aceste condiții este foarte importantă determinarea prezenței corpilor cetonici. Aceștia pot fi măsurați cu un glucometru special pentru corpi cetonici sau mai simplu din urină.

Determinarea corpilor cetonici din urină presupune folosirea unei bandelete care se colorează diferit în funcție de concentrația corpilor cetonici în urină (larg utilizate și relativ ieftine). Prezența corpilor cetonici implică prezentarea de urgență la camera de gardă a celui mai apropiat spital în vederea instituirii de urgență a tratamentului antidiabetic.

Greața și vărsăturile anunță în general apariția corpilor cetonici și iminența instalării cetoacidozei diabetice. Cetoacidoza diabetică este o complicație acută a diabetului zaharat, care netratată la timp poate duce la comă și chiar deces. 

Glicemia a jeun

Glicemia a jeunGlicemia normală la copii, măsurată dimineața pe nemâncate (a jeun) este <100 mg/dl. Valori 126 mg/dl se consideră diagnostice pentru diabetul zaharat. Pentru a evita situațiile în care glicemia este doar temporar crescută (de ex. eroare de măsurare) se recomandă repetarea ei a doua zi. Diagnosticul de diabet zaharat se pune doar dacă persistă o valoare 126 mg/dl la o a doua determinare.

Valori ale glicemiei a jeun în domeniul 100-125 mg/dl pun diagnosticul de glicemie a jeun alterată (prediabet). Aceasta este o formă de alterare a metabolismului glucidic în perioada de repaus (alimentar). Diagnosticul de glicemie a jeun alterată (IFG – impared fasting glucose) are drept consecință o creștere semnificativă a riscului pentru boli cardiovasculare și diabet. Acest risc se manifestă în special în prezența obezității și dislipidemiei.

Glicemia postprandială

Glicemia postprandialaÎn general, glicemia nu depășește 140 mg/dl în timpul zilei, dar valoarea exactă este stabilită doar pentru testul de toleranță la glucoză. În cadrul acestui test se ingeră 75g glucoză sau mai puțin uneori, în funcție de greutatea copilului (1,75g / Kg corp, dar maxim 75g). Se recomandă adăugarea sucului stors de la o jumătate de lămâie, pentru gust.

Glicemia normală la copii recoltată din venă la 2 ore este de <140 mg/dl. Valori 200 mg/dl constituie criteriu de diagnostic pentru diabetul zaharat. În cazul particular al copilului acest test nu este aproape niciodată folosit deoarece poate duce la creșteri foarte mari de glicemie.

Valori ale glicemie la 2 ore în cadrul testului de toleranță orală la glucoză cu valori de 140-199 mg/dl pun diagnosticul de toleranță alterată la glucoză (IGT – impared glucose tolerance). Această formă de prediabet este o alterare a metabolismului glucidic în perioada postprandială.

Riscul pentru apariția diabetului și a bolilor cardiovasculare este foarte mult crescut de prezența prediabetului. Prediabetul se asociază frecvent cu dislipidemia (grăsimea în sânge crescută) și hipertensiunea arterială în cadrul a ceea ce se numește “sindrom metabolic”. 

Hemoglobina glicozilată

Hemoglobina glicozilataHemoglobina glicozilată reprezintă proporția din hemoglobina “de anemie” care s-a “zaharisit” din cauza glucozei sanguine. Valoarea normală a hemoglobinei glicozilate la copil este de <5,7%. Valori care ating și depășesc 6,5% pun diagnosticul de diabet, cel mai adesea împreună cu glicemia venoasă crescută. Valori ale hemoglobinei glicozilate de 5,7-6,4% pun diagnosticul de prediabet.

Spre deosebire de glicemia venoasă, hemoglobina glicozilată este mult mai puțin afectată de timpul petrecut între recoltarea probei și analiza ei. În plus, valorile de hemoglobină glicozilată nu diferă în general la măsurători repetate în zile consecutive, oferind o stabilitate foarte ridicată a valorilor măsurate. Corectitudinea acestor valori depinde însă de mai mulți factori, printre care și metoda de laborator folosită (etalon de calitate este metoda HPLC).

Hemoglobina glicozilată poate fi normală uneori la debutul diabetului zaharat de tip 1. Acest lucru se întâmplă când evoluția este fulminantă, cu o creștere bruscă a valorilor de glicemie pe parcursul a doar câteva zile. Hemoglobina glicozilată arată media glicemiilor pe ultimele 2-3 luni, dar cu excepția ultimelor 3-5 zile. Se vor folosi în acest caz doar criteriile de diagnostic bazate pe determinarea glicemiei din plasma venoasă.

Nu se recomandă folosirea hemoglobinei glicozilate pentru diagnosticul diabetului zaharat asociat fibrozei chistice.

Diagnosticul de diabet în situații neclare

Diabetul in situatii neclare

Atunci când sângele copilului se schimbă cu viteză foarte mare sau hemoglobina are modificări de structură (din naștere),  hemoglobina glicozilată nu mai poate fi folosită pentru diagnostic. Exemple de astfel de situații sunt anemia cu celule în seceră, pierderea recentă de sânge, tratament cu hormoni de stimulare a producției de sânge (eritropoietină), infecția HIV… În aceste condiții se vor folosi doar criteriile care se bazează pe determinarea glicemiei din sânge.

Atunci când valorile glicemice sunt persistente în domeniul diabetului zaharat, imediat deasupra pragului de diagnostic și nu sunt prezente simptomele diabetului pot apare dubii în ceea ce privește diagnosticul și clasificarea diabetului zaharat. Copilul va fi urmărit cu atenție, iar testele diagnostice trebuie repetate la fiecare 3 luni, cu mențiunea că un test de toleranță la glucoză trebuie atent indicat deoarece poate duce la hiperglicemii importante.

Întotdeauna după stabilirea diagnosticului de diabet urmează clasificarea lui. Acest lucru nu este întotdeauna simplu, copii putând avea foarte multe alte variante de diabet în afară de clasica formă de diabet zaharat de tip 1.

Diagnosticul de diabet tip 1 cu glicemie normală

Diabet de tip 1 cu normoglicemieDiabetul zaharat de tip 1 are o perioadă de evoluție cu glicemii normale care uneori se poate întinde pe foarte mulți ani. În situația în care există rude de gradul 1 cu diabet (de ex. frate / soră) se recomandă efectuarea testului pentru prezența diabetului zaharat de tip 1 în faza lui pre-hiperglicemică. Acest test constă în determinarea din sânge a următorilor anticorpi specifici diabetului de tip 1:

  • GAD65 (glutamic acid decarboxilaza)
  • IAA (anti insulină)
  • IA2A (anti tirozin fosfataza)
  •  ZnT8 (anti transportorul 8 de zinc)

Prezența a cel puțin 3 anticorpi, cu persistența lor la o repetare peste 3-6 luni pune diagnosticul de diabet zaharat de tip 1 in faza lui pre-hiperglicemică. Consecința imediată este adresarea pacientului către un centru cu experiență în domeniul diabetului zaharat de tip 1.

Screeningul diabetului de tip 2 la copiii sănătoși

Screening diabet la copil obezCopiii supraponderali sau obezi au un risc semnificativ crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2. Deoarece diabetul zaharat de tip 2 la copil poate evolua foarte mult timp fără simptome este imperios necesar căutarea lui în mod activ la toți copiii la risc.

Se recomandă ca testarea pentru diabet zaharat de tip 2 să se facă începând cu vârsta de 10 ani (mai devreme doar dacă a intrat la pubertate) la toți copiii supraponderali (IMC > percentile 85) sau obezi (IMC > percentile 95) și care îndeplinesc suplimentar cel puțin una din următoarele condiții:

  1. Mama a avut diabet pe parcursul sarcinii cu acest copil
  2. Rude de gradul 1 sau 2 cu diabet de tip 2
  3. Rasa sau etnie la risc (afro-american, hispanic)
  4. Semne sau boli asociate cu insulinorezistență: acanthosis nigricans (piele înnegrită pe ceafă), hipertensiune arterială, dislipidemie, sindrom de ovar polichistic, greutate mică la naștere (mai ales dacă a recuperat apoi foarte rapid)

Testarea se poate face cu oricare din cele 4 criterii clasice de diagnostic (vezi mai sus). Dacă rezultatul este normal se va repeta testarea după 3 ani. Dacă rezultatul arată prediabet se va retesta copilul după un an.

Informații suplimentare

Autorul acestei pagini este Dr. Sorin Ioacara

error: Conținut protejat prin drepturi de autor!