Subcapitole

Deshidratarea în diabet

DeshidratareDeshidratarea este o situație patologică (anormală) în care există o reducere semnificativă a conținutului de apă din organism. Ea însoțește o mulțime de afecțiuni, unele foarte ușoare, dar din păcate unele ceva mai severe. Netratată la timp, deshidratarea poate deveni periculoasă, în special la copilul mic. Uneori, deshidratarea poate fi atât de avansată încât ea devine mult mai periculoasă comparativ cu boala care a dus la apariția ei.

În majoritatea cazurilor deshidratarea se rezolvă ușor prin creșterea aportului de apă per os (pe gură), dar uneori este nevoie de administrarea ei în perfuzie când acest lucru nu mai este posibil (vărsături) sau pentru a asigura debitul necesar din acea situație.

Semne și simptome

Semnele și simptomele deshidratării depind de cât de multă apă s-a pierdut din organism. În cazul unei deshidratări ușoare pierderea de lichide duce la o scădere ponderală de sub 5% din greutatea inițială. Ea se asociază cu sete moderată, rareori severă, la un copil care are chef de joacă, o frecvență cardiacă normală, un puls care se simte bine la nivelul mâinii, respiră normal, are ochii strălucitori și lăcrimează abundent când plânge. Evident, nu se face test la plâns doar pentru a constata acest lucru.

În deshidratarea ușoară pliul cutanat rezultat prin strângerea pielii de pe burtă între două degete revine la normal (piele întinsă) imediat (sub 2 secunde) ce pielea este eliberată din strânsoare. Dacă se apasă pe o unghie, culoarea albă care apare în mod normal sub ea redevine roșie imediat (sub 2 secunde) după eliberarea presiunii exercitate pe unghie.

Deshidratarea medie, definită ca o pierdere de lichide de 5-10% din greutatea corporală se asociază aproape invariabil cu sete intensă, gură uscată și oboseală, lipsă de chef pentru activitățile obișnuite, inclusiv pentru joacă. În acest stadiu al deshidratării copilul se supără ușor, aproape din orice, inițial “nu stă locului”, căutând fără încetare apă sau sucuri, dar destul de rapid devine apatic, “moale”, cei mici cerând să fie luați în brațe dacă sunt la plimbare. Inima începe să bată din ce în ce mai repede, însă pulsul se simte din ce în ce mai slab la nivelul încheieturii pumnului.

În deshidratarea medie frecvența respirațiilor este ușor crescută, iar ochii sunt ușor adânciți în orbite, fără să aibă strălucire, privirea sugerând mai degrabă oboseală, somnolență. La sugari, fontanela este ușor adâncită atunci când sunt mângâiați ușor pe cap. În deshidratarea medie, pliul de piele are nevoie de mai puțin de două secunde pentru a reveni la normal, dar revenirea nu este instantanee, ca la normal. Timpul de recolorare capilară după apăsarea pe o unghie are nevoie de peste două secunde pentru revenirea la culoarea inițială. În deshidratarea medie temperatura pielii de la nivelul mâinilor și picioarelor începe să scadă.

În deshidratarea severă vom avea o pierdere de lichide importantă, de peste 10% din greutatea inițială a copilului. Copilul cu deshidratare severă are gura foarte uscată, cu depozite albicioase pe limbă (limbă prăjită), are sete intensă, e somnoros, morocănos, se “smiorcăie” și vrea să fie “lăsat în pace”. Pulsul este foarte rapid, dar în același timp și foarte slab perceptibil la palpare.

Un semn de mare gravitate este scăderea frecvenței cardiace, uneori sub 60-70 bătăi pe minut, la un astfel de copil deshidratat, care până atunci a fost tahicardic (cu puls mărit). În această situație, bradicardia (scăderea sub normal a frecvenței cardiace) semnalizează pierderea iminentă a stării de conștiență și intrarea în comă. În deshidratarea severă frecvența respiratorie este mult mărită, ochii sunt adânc înfundați în orbite, iar plânsul, adesea fără motiv va fi fără lacrimi.

Ce se întâmplă în deshidratare?

Aproximativ 65% din corpul unui copil este reprezentat de apă. Procentul este la 70% la sugari și de 60% la adulți. Cantitatea de apă care se pierde în fiecare zi și trebuie înlocuită prin aport din exterior este proporțional mai mare la copil față de adult. În interiorul organismului apa se află în cea mai mare parte în celule.

Apa din exteriorul celulelor reprezintă aproximativ 25% din greutatea corporală. Cu cât masa musculară este mai mare, cu atât mai mult va fi mai mare procentul de apă din interiorul celulelor.

Deshidratarea nu este doar o simplă pierdere de apă. Ea este însoțită de modificări în nivelul de sodiu (natriu), potasiu, bicarbonat și acizi din sânge, care contribuie semnificativ la severitatea problemei. Nivelul de sodiu din sânge poate scădea foarte mult dacă rehidratarea copilului cu diaree se face cu doar cu apă. Prin diaree se pierde mult sodiu, iar pe gura va intra doar apă. Dacă diareea persistă suficient de mult timp, rehidratarea doar cu apă duce la scăderea nivelului de sodiu din sânge prin diluare cu apă până la niveluri care pot duce la  apariția edemului cerebral și a convulsiilor. Rehidratarea copilului cu diaree trebuie făcută cu săruri de rehidratare (cumpărate de la farmacie).

Deshidratarea care apare în diabetul zaharat este însoțită de pierderi masive de sodiu și potasiu prin urină. Eliminarea urinară de apă și electroliți (sodiu, potasiu, clor…) este forțată de prezența glucozei și de aceea se numește diureză osmotică. Osmotic înseamnă forțat de particulele unei substanțe care atrage apa, numită substanță osmotică, în cazul nostru glucoza.

Lipsa unei cantități minime de insulină va duce la apariția în sânge a unor acizi organici numiți corpi cetonici. Ei vor consuma bicarbonatul din sânge, care va apare cu o concentrație scăzută. Deshidratarea din diabetul zaharat este complexă, cu modificări multiple ale conținutului sângelui și celulelor. De aceea tratamentul deshidratării severe ce însoțește cetoacidoza diabetică trebuie făcută atent, sub supraveghere medicală dacă copilul a început să verse.

Ce altceva ar putea fi

Deshidratarea apare în general printr-o combinație în proporții diferite de pierdere de apă și scădere a ingestiei de apă. Pierderile de apă pot fi crescute nu numai la nivel urinar și digestiv, dar și la nivelul pielii (de ex. febra) sau prin respirație. În afara diabetului zaharat, deshidratarea poate apare în foarte multe situații, cum ar fi:

  1. Vomă
    • afectarea sistemului nervos central: infecții, creșterea presiunii intracraniene.
    • afectarea tubului digestiv: gastroenterită, apendicită, peritonită, obstrucție, volvulus, hepatită.
    • afectarea glandelor endocrine: cetoacidoza diabetică, glande suprarenale mici congenital, criza adisoniană.
    • afectarea rinichiului: infecții, insuficiență renală. 
  2. Diaree
    • afectarea tubului digestiv: gastroenterită, intoleranță alimentară, sindrom de intestin iritabil, boală inflamatorie intestinală.
    • afectarea glandelor endocrine: exces de hormoni tiroidieni, glande suprarenale mici congenital, criza adisoniană.
  3. Pierderi renale
  4. Pierderi extrarenale
    • hemoragie
    • peritonită

Detalii despre simptomele diabetului

Ultima modificare: , Autor: