Foamea crescută în diabet

Foamea este o senzație normală, care apare la copil în mod spontan după aproximativ 3 ore la preșcolari, 4 ore la grupa de vârstă 7-10 ani și 5-6 ore după împlinirea vârstei de 11 ani. Creșterea poftei de mâncare poate apare normal în condițiile creșterii gradului de efort sau de stres peste media obișnuită pentru acel copil. Foamea devine patologică atunci când apare după doar 2 ore sau nu trece complet după alimentație. Consumul unor cantități crescute de alimente la intervale scurte de timp poartă numele de polifagie (sau hiperfagie). În prezența diabetului zaharat foamea nu se asociază cu o creștere normală în greutate, ci din contra, cu o scădere în greutate. În plus apare senzație de sete intensă, consumul unei cantități foarte mari de apă, urmat de urinat des și mult. Această asociere de semne și simptome este înalt sugestivă pentru un diagnostic de diabet zaharat.

În prezența diabetului zaharat, glucoza disponibilă în sânge nu poate intra în acele celule în care transportul este dependent de insulină. În schimb ea va intra în exces în acele celule care pot transporta glucoză fără să aibă nevoie de insulină. Lipsa unei cantități suficiente de glucoză în celulele din centrii care controlează senzația de foame și sațietate păcălește acești centrii, care vor crede că organismul suferă cu totul de lipsa de glucoză și implicit de alți nutrienți. Apare astfel o intensificare a senzației de foame pentru a aduce mai multă glucoză la acești centrii. Celulele organismului care nu se pot apăra de intrarea excesivă a glucozei în ele prin transportul normal independent de insulină vor suferi leziuni care în final vor fi responsabile pentru apariția complicațiilor cronice ale diabetului zaharat.

Ce altceva ar putea fi

Dintre afecțiunile mai des întâlnite la copil, care ar putea să se asocieze cu o creștere a poftei de mâncare menționăm:

  • depresia
  • stresul neobișnuit
  • bulimia
  • hipertiroidism
  • boli genetice

Depresia poate apare și la copii, nu numai la unii adulți. Problemele familiale se pot răsfrânge asupra copilului în moduri complet neașteptate, chiar dacă părinții cred că au ascuns lucrurile neplăcute față de copil. Principalele simptomele care pot sugera un început de depresie la copilul dumneavoastră sunt apatia, retragere din colectiv preferând să stea singur, nu se poate decide, tristețe, gânduri “negre” despre nenorociri care vor veni, nu îi mai plac lucrurile și activitățile care îi plăceau înainte, dificultăți de concentrare și de memorie. Pe acest fond poate apare o creștere a apetitului, dar în același timp uneori poate apare și o scădere a poftei de mâncare. Același lucru poate apare și în condițiile unui stres neobișnuit de mare, cum ar fi de exemplu pierderea unuia dintre părinți.

Bulimia este o afecțiune caracterizată prin ingestia unor cantități crescute de alimente fără să existe o activitate fizică corespunzătoare, care să explice o nevoie crescută de calorii. Cel mai adesea bulimia este o tulburare psihologică, ce afectează în special adolescentele, în contextul unui stress familial și social peste nivelul lor de acomodare. Copii afectați au în general mese la ore neregulate, nu doresc să discute despre subiectul mâncare și nu se pot controla în privința cantităților ingurgitate la o masă. De multe ori acești copii asociază și episoade de vomă indusă după o masă bogată, folosesc uneori laxative sau diuretice sau încearcă să facă efort fizic foarte mare compensator. Cantitatea de urină eliminată pe 24h este însă normală și au tendința mai degrabă să se îngrașe comparativ cu situația din diabet unde tendința este de slăbire. Consultul psihologic este obligatoriu, cu participarea întregii familii la rezolvarea problemelor complexe care au dus la apariția acestui fenomen.

Hipertiroidismul este o afecțiune a glandei tiroide caracterizată printr-o producție de hormoni tiroidieni mai mare față de necesarul de la acel moment al organismului. Din fericire apare rar la copil față de adult, dar când apare trebuie diagnosticată și tratată prompt deoarece poate avea unele consecințe negative importante. Principalele simptome ale hipertiroidismului la copil sunt hiperactivitatea, agitația fără oprire, nervozitatea, scăderea performanțelor școlare și labilitatea emoțională. Ele apar treptat și sunt frecvent ignorate pentru câteva luni. Uneori copilul cu hipertiroidie primește un diagnostic greșit de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD – attention deficit hyperactivity disorder). Nediagnosticat, hipertiroidismul (boala Graves sau Basedow-Graves) poate evolua cu ușoară scădere ponderală asociată unui apetit crescut, transpirații abundente, intoleranță la cald, scăderea capacității copilului de a scrie corect și de a desena. Urmează apariția oboselii, a scaunelor dese, dificultatea de a susține un efort fizic, în special la deal (de exemplu urcatul scărilor), menstruații neregulate la fete și insomnie. La unii copii pot apare dureri oculare și vedere dublă. Glicemia din deget este în general normală sau la limita superioară a normalului. Hipertiroidismul nu se asociază cu urinat des și mult. Pentru diagnostic se face o dozare de TSH și fT4, urmate de un consult la endocrinologie.

Informații suplimentare

Ultima modificare: , Autor: