Subcapitole

Setea intensă în diabet

Sete puternicaSenzația de sete intensă este cel mai adesea normală la copii, mai ales în condițiile în care se joacă mult afară, într-un mediu cu multă căldură. Setea devine o problemă atunci când nu poate fi satisfăcută prin ingestia repetată de apă. Dacă observați o creștere neobișnuită a nevoii de a bea apă la copilul dumneavoastră, dincolo de un pahar la fiecare 30-60 de minute acest lucru poate fi un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă. Diabetul zaharat duce la apariția senzației de sete printr-un mecanism comun cu alte afecțiuni, numit deshidratare.

Scăderea concentrației de apă din organism stimulează centrul setei din hipotalamus și apare consecutiv o poftă crescută de a bea apă. Motivul pentru care apare scăderea concentrației de apă din organism în diabetul zaharat este creșterea foarte mare a pierderilor de apă prin urină. Atunci când copilul cere apă pentru că a alergat și transpirat mult cantitatea de urină produsă este în general mică, spre deosebire de situația din diabetul zaharat când ea este foarte mare.

Ce altceva ar putea fi

Principalele afecțiuni care se pot însoți de sete intensă la copil (în afară de diabet) sunt următoarele:

  • diaree
  • diabet insipid
  • sindrom Sjögren
  • fibroza chistică
  • oreion
  • efect secundar al unor medicamente
  • fumat

Diareea este o afecțiune în general ușoară, care afectează în mod obișnuit un copil de 2-3 ori pe an, însă doar pentru 2-3 zile. Cel mai adesea diareea este datorată unui virus intestinal, însă pot fi și alte cauze cum ar fi infecții bacteriene, alimente alterate, alergii alimentare, hipertiroidismul sau unele medicamente. Diareea devine alarmantă atunci când se însoțește de febră, scădere în greutate, scaun cu mult mucus sau sânge. Pierderea de lichide prin scaunul diareic poate fi suficient de mare uneori pentru a duce la deshidratare, în special la copilul mic.

Durerea de burtă și greața care poate însoți uneori o diaree mai severă pot masca temporar senzația de sete sau cel puțin împiedică temporar aportul de apă. Cantitatea de urină eliminată nu se poate cuantifica în această situație, ceea ce face foarte dificilă suspiciunea de diabet zaharat cu debut asociat cu o diaree. Celelalte semne și simptome de diabet vor fi în acest caz alarmante (vezi aici), iar o glicemie din deget rezolvă misterul.

Diabetul insipid este o afecțiune endocrină a cărei cauză este lipsa unei cantități suficiente de hormon antidiuretic (ADH) sau a lipsei lui de eficacitate. Diabetul insipid asociază urinat mult și des, cu deshidratare și sete intensă apărute printr-un mecanism diferit de cel din diabetul zaharat. Mai multe detalii aici.

Sindromul Sjögren este o boală autoimună, în care sistemul imun recunoaște glandele salivare și lacrimale ca fiind o infecție. Se hotărăște astfel să le distrugă cu anticorpi, care pot fi măsurați în sângele copilului. Consecința va fi o scădere marcată a funcției glandelor salivare și lacrimale, ducând la gură uscată și lipsa lacrimilor (ochi uscați). De multe ori copilul afectat cere apă pentru gura uscată și plânge fără lacrimi.

Gura uscată și lipsa lacrimilor apar mult mai rar în sindromul Sjögren la copil față de adult. La copil apare adesea o afectare și a secreției de sudoare, însă doar pe zone limitate ale pielii. Zonele de piele afectate apar uscate, cu lipsa locală a transpirației. În plus copilul cu sindrom Sjögren se plânge de oboseală și nu are chef de alergat. Cantitatea de urină eliminată este mare atunci când se consumă multă apă, dar este mică atunci când se face restricție de apă și nu conține glucoză. În diabetul zaharat cantitatea de urină eliminată continuă să fie mare atunci când se face restricție temporară de apă și conține glucoză.

Fibroza chistică este un diagnostic diferențial foarte puțin probabil la un copil care se plânge de sete intensă deoarece afecțiunea este cunoscută deja de mult timp la cei care într-adevăr o au. Fibroza chistică este o boală genetică, adică este prezentă încă de la naștere. În această afecțiune majoritatea secrețiilor lichide ale organismului vor conține o cantitate foarte redusă de apă, devenind vâscoase și lipicioase.

În fibroza chistică, mucusul produs la nivel pulmonar nu se poate elimina și va reține local bacteriile. Apare astfel tuse cronică și repetate infecții pulmonare. Enzimele digestive pot deveni ineficiente, iar transpirația va conține multă sare. Copilul afectat se deshidratează mai ușor și poate cere în consecință mai multă apă. Din păcate leziunile care apar la nivelul pancreasului pot duce la apariția unui diabet zaharat asociat fibrozei chistice în până la 50% din cazuri.

Detalii despre simptomele diabetului

Ultima modificare: , Autor: