Prima pagină » Sarcina în diabet » Diabetul gestațional

Diabetul gestațional crește riscurile sarcinii

O femeie insarcinata aproape de termen se tine cu mana de burtica, vazuta din lateral, cu o rochie galbena pe un fundal cu iarba inalta usor maronie si soare puternic.

Descoperă aici: Diagnosticul diabetului gestațional | Cauzele diabetului gestațional | Simptomele diabetului gestațioanal | Prevenție | Durata de evoluție | Modificări metabolice | Riscurile pentru copil | Riscurile pentru mama | Monitorizare | Tratamentul diabetului gestațional

Autor: Dr. Sorin Ioacără

Diabetul gestațional reprezintă orice creștere peste normal a glicemiei descoperită pentru prima dată în trimestrul 2 sau 3 de sarcină. El mai este cunoscut și sub denumirea de diabet de sarcină. Diabetul gestațional se întâlnește la aproximativ 3-5% din sarcini. Procentul este mai mic la 20 de ani și mai mare după vârsta de 30 de ani. În multe cazuri nu ajunge să fie diagnosticat deoarece evoluează fără simptome, la o femeie care nu se prezintă pentru investigațiile obișnuite.

Descoperirea unui diabet zaharat în trimestrul 1 de sarcină nu este diabet gestațional. El este cel mai adesea diabet de tip 1 sau tip 2. Criteriile de diagnostic a diabetului zaharat în trimestrul 1 de sarcină sunt cele folosite și în afara sarcinii.

Diagnosticul diabetului gestațional

Mai multe eprubete cu sange pe un stativ, usor neclar si o cutie cu vata

Orice glicemie a jeun ≥92 mg/dl (5,1 mmol/l) recoltată din venă începând cu trimestrul 2 de sarcină pune diagnosticul de diabet gestațional. Nu se pune diagnosticul pe valorile măsurate de un glucometru. Suplimentar, ghidurile actuale recomandă ca orice femeie însărcinată să efectueze un test de toleranță orală la glucoză în săptămâna 24-28 de sarcină. Se vor determina în cadrul acestui test trei glicemii:

  1. Pe nemâncate – normal <92 mg/dl (5,1 mmol/l)
  2. La o ora după ingestia a 75 g glucoză – normal <180 mg/dl (10 mmol/l)
  3. La doua ore după ingestia a 75 g glucoză – normal <153 mg/dl (8,5 mmol/l)

Diagnosticul de diabet gestațional se pune dacă cel puțin una din cele trei valori este mai mare sau egală cu pragul stabilit.

Pentru glicemia de dimineață pe nemâncate (a jeun),  ultima cifră a normalului este de 91 mg/dl (5,1 mmol/l). Orice valoare de 92 mg/dl (5,1 mmol/l) sau mai mult pune diagnosticul de diabet gestațional. Similar, pentru glicemia la o oră pragul este de 180 mg/dl (10 mmol/l), iar la două ore 153 mg/dl (8,5 mmol/l).

De remarcat că este suficientă o singură valoare mai mare sau egală cu pragul stabilit pentru a pune diagnosticul de diabet gestațional. Se recunoaște astfel importanța deosebită a celor mai mici creșteri glicemice asupra complicațiilor sarcinii.

Nu orice diabet descoperit în sarcină este diabet gestațional

Diagnosticul diabetului de sarcină a suferit multiple modificări în timp. Anterior anului 2011 nu se cunoștea exact de la ce valori ale glicemiei crește semnificativ riscul apariției complicațiilor sarcinii.

Diabetul diagnosticat în primul trimestru de sarcină nu se consideră diabet de sarcină (gestational). Este vorba aici de un diabet existent deja anterior sarcinii, dar recunoscut în trimestrul 1 de sarcină. Cel mai adesea el va intra în categoria diabet de tip 1 sau tip 2.

Cauzele diabetului gestațional

Cuvantul risk scris cu neoane pe un perete

Nu toate femeile au același risc de a face diabet gestațional. Fiecare factor de risc adăugat va crește semnificativ șansele de apariție a acestuia. În zilele noastre, multe femei aleg să întârzie momentul la care rămân însărcinate. Din acest motiv, combinația unei vârste mai mari și a unui “ușor” exces ponderal este din ce în ce mai frecvent întâlnită.

Principalele cauze ale diabetul gestațional (de sarcină) sunt:

  • obezitatea înainte de sarcină
  • creșterea suplimentară în greutate până în săptămâna 24
  • vârsta mamei
  • nașterea anterioară a unui copil cu greutatea peste 4,5 kg
  • istoric de diabet gestațional la o sarcină anterioară
  • istoric de sindrom de ovar polichistic
  • istoric de hipertensiune arterială
  • rude cu diabet, în special de gradul 1
  • origini familiale din populații cu frecvență mare a diabetului (sudul Asiei, insulele Caraibe, Orientul mijlociu)
  • tratament cu glucocorticoizi în sarcină
  • prezența glucozei în urină

Simptomele diabetului gestațional

Un tigru bea apa dintr-un rau.

Diabetul gestațional este cel mai adesea asimptomatic. Uneori glicemia poate crește suficient de mult pentru a duce la apariția semnelor și simptomelor de glicemie mare. Majoritatea acestor simptome sunt oarecum normale în timpul sarcinii. De aceea femeia nu le dă importanța pe care ar fi avut-o în afara sarcinii. Rezultă de aici necesitatea absolută de testare pentru diabet de sarcină începând cu trimestrul 2 de sarcină.

Principalele simptome ale diabetului gestațional sunt următoarele:

  • gură uscată
  • sete
  • urinat des
  • oboseală
  • greață
  • vărsături
  • infecții urinare
  • tulburări de vedere

Prevenția diabetului gestațional

o femeie mananca dintr-o farfurie cu mancare sanatoasa

Femeile cu unul sau mai mulți factori de risc pentru diabetul gestațional au recomandarea de a participa activ la prevenția apariției acestuia. Se recomandă o dietă bogată în fructe, legume și zarzavaturi. Aceste categorii alimentare trebuie să ocupe jumătate din alimentele consumate la o masă. Carnea se recomandă a fi consumată doar fiartă. Cantitatea de carne ar trebui să fie 25% din totalul unei mese.

Restul de 25% din alimentele consumate la o masă pot fi cartofi, paste făinoase sau orez. Există un mic beneficiu suplimentar dacă aceste trei categorii alimentare sunt reduse la sub 15% din cantitatea totala a unei mese. De asemenea, se recomandă creșterea generală a consumului de cereale integrale și produse lactate degresate.

Beneficii suplimentare în prevenția diabetului gestațional se mai pot obține prin respectarea orelor de somn. Se recomandă evitarea situațiilor conflictuale și a stresului în general. Dacă stresul cotidian nu se poate evita, viitoarea mămică poate încerca să nu îl lase să o afecteze prea mult emoțional.

Efortul fizic în prevenția diabetului gestațional

Efortul fizic trebuie să fie zilnic, dar în limita toleranței individuale din sarcină. În general, numărul de pași înregistrat într-o zi pe telefon ar trebui să fie de peste 10000. Timpul alocat pentru efort fizic de intensitate medie ar trebui să fie de 30 minute pe zi, cinci zile pe săptămână.

Efortul de intensitate medie se va face cu atenție și numai dacă este bine tolerat. Prin efort de intensitate medie în sarcină înțelegem faptul că femeia este la limită să mai poată respira doar pe nas. Nevoia de a respira pe gură pentru susținerea efortului semnalizează nevoia de a lua o pauză.

Durata de evoluție a diabetului gestațional

O clepsidra cu nisip langa o carte groasa si o floare, pe fundal intunecat

Diabetul de sarcină este o afecțiune care se poate vindeca. El nu este neapărat un diagnostic incurabil, ca în cazul celorlalte forme de diabet. Chiar dacă după naștere diabetul a dispărut, el poate apare oricând la o sarcină viitoare (50% șanse). Toate femeile diagnosticate cu diabet de sarcină trebuie să fie evaluate pentru persistența diabetului la 1,5-3 luni după naștere.

Dacă testarea nu se poate face în primele trei luni după naștere se vor depune toate eforturile pentru a nu amâna dincolo de primele șase luni. Scopul este de a stabili gradul de alterare al metabolismului glucidic rămas după naștere. Această testare se va face prin una din următoarele trei opțiuni:

  1. Glicemie a jeun
  2. Test de toleranță orală la glucoză
  3. Hemoglobina glicozilată

Testarea se va face ideal folosind testul oral de toleranță la glucoză. Criteriile de evaluare vor fi cele din afara sarcinii.

Descoperirea unui diabet de sarcină care ulterior dispare la momentul nașterii se asociază cu un risc crescut de apariție a diabetului de tip 2 în cursul vieții. Din acest motiv se recomandă ca femeile care au avut diabet de sarcină să fie testate pentru diabet la intervale de 1-3 ani pentru tot restul vieții.

Modificări metabolice în diabetul gestațional

O femeie tanara insarcinata se tine cu mana de burtica, cu flori roz-rosii in mana, vazuta din lateral doar la nivelul burtii.

În timpul sarcinii placenta are grijă ca fătul să primească tot ceea ce are nevoie. Hormonii secretați de ea îl ajută să crească sănătos. Unii dintre acești hormoni sunt însă responsabili în corpul mamei de apariția rezistenței la acțiunea insulinei. Este vorba de hormonul de creștere placentar și hormonul lactogen placentar. Rezistența la acțiunea insulinei crește cu 60% în mod normal la începutul trimestrului 3 de sarcină. Contribuie la acest lucru și unii hormoni secretați de mamă, cum ar fi cortizol și TNFalfa.

Organismul mamei va folosi din ce in ce mai greu insulina. În consecință, o cantitate progresiv mai mare de glucoză va fi disponibilă pentru a trece în organismul fătului. Nevoia de insulină a mamei poate crește în aceste condiții de până la de trei ori.

Diabetul gestational apare atunci când pancreasul mamei nu poate produce toată insulina de care este nevoie în contextul sarcinii. O cantitate insuficientă de insulină duce la acumularea glucozei în sângele mamei și creșterea excesivă a trecerii ei la făt. Acumularea glucozei în sângele mamei duce la hiperglicemie și diabet gestațional.

Excesul de glucoză disponibil pentru făt

Trecerea excesivă a glucozei în organismul fătului duce la stimularea producției de insulină a acestuia. Secreția crescută de insulină a copilului duce la metabolizarea eficientă a excesului de glucoză pe care îl primește. În plus, acest exces de glucoză metabolizat duce la creșterea rapidă în greutate a copilului. Copilul va fi mai mare față de normalul pentru vârsta gestațională la care se face măsurătoarea.

Uneori greutatea copilului la naștere poate depăși 4 Kg. În această situație se spune despre copil că este macrosom. Oprirea bruscă a aportului de glucoză la momentul nașterii se asociază cu apariția hipoglicemiei neonatale. Aceasta apare pe fondul excesului relativ de insulină produs de copil.

Riscurile pentru copil în sarcina cu diabet gestațional

Un sugar cu ochi albastrii si o jucarie in gura

Diabetul gestațional se asociază cu o serie de riscuri atât pentru făt, cât și pentru mamă. Complicațiile pe termen scurt pot apare în cursul sarcinii, la naștere sau imediat după naștere. În plus, diabetul gestațional crește semnificativ riscul pe termen lung pentru o serie de afecțiuni atât la mamă, cât și la copil. Hiperglicemia prezentă în primul trimestru poate trece complet neobservată. Detectarea ei începând cu trimestrul 2 de sarcină va pune diagnosticul de diabet gestațional.

Riscul suplimentar adus de diabetul gestațional este semnificativ amplificat de prezența excesului ponderal anterior sarcinii și de viteza de creștere săptămânală în greutate a mamei. Pe termen lung, copilul va avea un risc crescut pentru obezitate și diabet zaharat pentru tot restul vieții.

Hiperglicemia în trimestrul 1 de sarcină

Daca fătul este afectat de hiperglicemie în primul trimestru poate crește riscul de avort spontan, întârziere precoce în dezvoltarea intrauterină și malformații congenitale.

Hiperglicemia în trimestrul 2 de sarcină

Dacă hiperglicemia apare din trimestrul doi de sarcină copilul poate avea ulterior discrete tulburări comportamentale sau o ușoară scădere a capacităților cognitive (foarte greu de sesizat de obicei).

Hiperglicemia în trimestrul 3 de sarcină

În ultimul trimestru de sarcină hiperglicemia poate determina o greutate mai mare față de normal la naștere. Nașterea unui copil macrosom este în general mai dificilă. Din acest motiv, pot apare probleme la nivelul umerilor în cazul unei nașterii naturale. Nașterea se poate declanșa mai devreme față de ceea ce era anticipat. În plus, crește riscul nevoii de a face o operație cezariană neprogramată.

Imediat după naștere copilul poate avea dificultăți de respirație și hipoglicemie. Hipoglicemia poate apărea oricând în primele ore de viață. copilul trebuie monitorizat atent în acest sens. Riscul de hipoglicemie poate fi scăzut printr-un bun control al glicemiilor mamei înainte de instalarea travaliului și în timpul acestuia.

Riscurile femeii cu diabet gestațional

O femeie sare peste un canion

Diabetul gestațional crește semnificativ riscul mamei pentru toate complicațiile posibile ale sarcinii. Riscul pe termen lung de diabet și boli cardiovasculare nu este neapărat crescut din cauza diabetului gestațional prezent la o anumită sarcină. Ele poate ar fi apărut oricum. Diabetul gestațional poate fi doar un semnal de alarmă prin care recunoaștem faptul că aceste afecțiuni urmează să apară.

Următoarele afecțiuni au în mod particular un risc mult crescut de apariție în prezența diabetului gestațional:

  1. Pe durata sarcinii
    • Hipertensiune de sarcină (preeclamsia)
    • Naștere prematură
    • Naștere cezariană
  2. După naștere
    • Diabet zaharat
    • Boli cardiovasculare
    • Sindrom metabolic

Măsurile de prevenție pentru apariția diabetului și a bolilor cardiovasculare sunt eficiente și la femeile cu istoric de diabet gestațional. Ele trebuie implementate cât mai repede și reevaluate periodic.

Riscul de (pre)diabet pe termen lung

Trebuie menționat încă de la început că riscul de diabet este crescut pe termen lung pentru orice formă a sa. Totuși, majoritatea femeilor cu diabet gestațional vor avea glicemii perfect normale imediat după naștere.

Testarea pentru evaluarea persistenței unui defect în metabolismul glucidic în primele trei luni după naștere va arăta în general că totul este perfect normal. Ulterior însă, până la jumătate din femeile care au avut diabet gestațional vor face din nou diabet gestațional la o sarcină viitoare.

Istoricul de diabet gestațional conferă un risc semnificativ crescut pentru apariția în viitor a prediabetului. În plus, până la un sfert din femeile cu diabet gestațional vor face diabet de tip 2 în primii cinci ani după naștere.

Riscul pentru diabet rămâne pentru celelalte de cinci ori mai mare față de normal pentru tot restul vieții. Obezitatea persistentă după naștere se asociază în acest caz cu un risc de apariție pe termen lung a diabetului de 50%. În schimb, alăptatul la sân scade semnificativ riscul de diabet pe termen lung.

Trebuie menționat că și riscul pentru diabet de tip 1 este crescut de istoricul de diabet gestațional. Acest risc suplimentar se manifestă în special la femeile normoponderale pe durata sarcinii.

Pentru precizarea mai exactă a riscului de diabet de tip 1 este necesară dozarea anticorpilor specifici diabetului de tip 1.

Citește și pagina 2 >>

Interesant? Distribuie!

Facebook Twitter E-mail Pinterest WhatsUpp
Up arrow
error: Conținut protejat prin drepturi de autor!