Cetoacidoza diabetică – pagina 2 din 2

Tratamentul cetoacidozei incipiente la domiciliu

O seringa pluteste deasupra unei maini cu un laptop aprins in fundalul departat sugerand insulinoterapia in diabetul de tip 1

Cetoacidoza diabetică însoțită de vărsături sau deshidratare importantă ce nu permite pacientului să stea în picioare și să meargă singur se va trata obligatoriu la spital. O cetoacidoză diagnosticată rapid, în stadiile timpurii, în care pacientul este activ și poate bea apă fără probleme poate fi tratată inițial la domiciliu, sub supraveghere medicală de la distanță.

Toate sugestiile prezentate în continuare se referă la discuția pe care ați putea să o aveți cu medicul dumneavoastră la telefon despre felul în care ar putea fi rezolvată cetoacidoza ușoară de care suferiți. Indiferent de sugestiile de mai jos ascultați întocmai de ceea ce vă spune medicul dumneavoastră sau personalul de la salvare.

Hidratarea și insulinoterapia

Elementul central al tratamentului este hidratarea corespunzătoare. Se recomandă consumul a 1-2 litri de apă pe oră la un adolescent și proporțional mai puțin la copilul mai mic. Cu alte cuvinte, cea mai mare cantitate de apă pe care o poate consuma copilul. Sărurile de rehidratare ajută.

Tratamentul cu insulină constă în bolusuri repetate de insulină analog rapid (aspart, fiasp sau lispro). Dacă glicemia inițială este >600 mg/dl (33,3 mmol/l) se poate face un bolus de 0,3 U/Kg corp. Dacă glicemia inițială este <600 mg/dl (33,3 mmol/l) primul bolus poate fi redus la jumătate, adică 0,15 U/Kg corp.

Ulterior, după o oră, se poate încerca o doză de 0,05 U/Kg corp, repetată apoi din oră în oră. Scopul este scăderea glicemiei cu 50-75 mg/dl (2,8-4,2 mmol/l) pe oră.

Se va măsura glicemia din deget înainte de fiecare administrare de insulină. Dacă glicemia scade cu peste 75 mg/dl (4,2 mmol/l) pe ultima oră se reduce bolusul actual la jumătate. Dacă glicemia a scăzut cu mai puțin de 50 mg/dl (2,8 mmol/l) se poate crește bolusul actual la 0,075 sau 0,1 U/Kg corp.

Suplimentarea cu potasiu și magneziu

Organismul pacientului cu cetoacidoză diabetică are o lipsă foarte mare de potasiu și magneziu. Puteți să administrați pe gură potasiu și magneziu folosind comprimate de aspacardin (de ex. la un adolescent 1 tb la două ore, timp de șase ore) sau orice altceva echivalent.

Dacă aveți soluție de KCL 7,4% puteți folosi 0,1 ml/Kg corp dizolvat în 250 ml apă (o cană), administrat oral odată pe oră timp de șase ore.

Contactați și ascultați sfaturile medicului dumneavoastră!

Toate aceste sugestii nu reprezintă din punct de vedere legal indicații medicale de tratament! Nu vă pot recomanda să le aplicați direct, fără aprobarea medicului dumneavoastră.

Ele sunt, așa cum am precizat încă de la început, o sugestie privind discuția pe care trebuie să o aveți cu medicul dumneavoastră în vederea rezolvării cetoacidozei diabetice.

Pentru un tratament corect și sigur contactați medicul dumneavoastră sau mergeți urgent la spital.

Complicațiile cetoacidozei diabetice

O salvare merge cu viteza sugerand complicatiile cetoacidozei

Cetoacidoza diabetică este o complicație redutabilă a diabetului de tip 1, care poate la rândul ei să de-a naștere unor complicații severe. Principala cauză de mortalitate în cetoacidoza diabetică necomplicată cu un infarct sau accident vascular cerebral este dată de prăbușirea concentrației sanguine de potasiu în timpul tratamentului. De aceea este vital să se suplimenteze acest cation pe tot parcursul tratamentului.

Principalele 10 complicații ale cetoacidozei diabetice sunt următoarele:

  1. Scăderea concentrației sanguine de potasiu
  2. Edem cerebral
  3. Deces
  4. Insuficiență renală acută
  5. Hipoglicemie (după tratament)
  6. Sepsis
  7. Sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS)
  8. Hipofosfatemie
  9. Acidoză hipercloremică
  10. Necroză intestinală

<< Citește și pagina 1

Interesant? Distribuie!

Facebook Twitter E-mail Pinterest WhatsUpp
Up arrow
error: Conținut protejat prin drepturi de autor!