UK flag Romanian flag

Prima pagină » DZ tip 1 » Simptomele diabetului de tip 1

Simptomele diabetului de tip 1

Autor: Dr. Sorin Ioacără

O fetita bloda bea apa imbuteliata pe plaja la mare.

Descoperă aici: Lista | Ordinea apariției | Urinat des | Bea multă apă | Mănâncă bine | Sete puternică | Amețeală și deshidratare | Urinat noaptea | Face pe el | Slăbește deși mănâncă | Scăderea apetitului și greață | Oboseală | Note mai mici la școală | Vedere în ceață | Importanța cunoașterii simptomelor

Semnele și simptomele diabetului de tip 1 apar și se agravează cu o viteză mult mai mare comparativ cu diabetul zaharat de tip 2. Evoluția este în general întinsă pe 1-3 săptămâni, însă uneori poate fi extrem de rapidă, în doar câteva zile. Diabetul zaharat de tip 1 la copil poate evolua o perioadă de timp nediagnosticat. Cu cât se întârzie mai mult diagnosticul corect, cu atât vor crește șansele unui debut cu cetoacidoză diabetică.

Cetoacidoza diabetică este o complicație redutabilă a diabetului zaharat. Ea poate merge până la comă și chiar decesul pacientului. De aici rezultă cât de importantă este cunoașterea semnelor și simptomelor diabetului în realizarea unui diagnostic precoce.

Lista simptomelor de diabet de tip 1

Diabetul de tip 1

Vom începe printr-o enumerare în ordinea descrescătoare a importanței a principalelor semne și simptome de diabet de tip 1. Ulterior le vom discuta pe larg pe fiecare în parte în subcapitole separate.

  • Urinat des și mult
  • Consumul crescut de apă
  • Foame (inițial)
  • Sete intensă
  • Amețeală și deshidratare
  • Urinat noaptea
  • Enuresis (copilul face pe el)
  • Scădere în greutate
  • Scăderea poftei de mâncare (tardiv)
  • Oboseală
  • Scăderea performanțelor școlare
  • Tulburări de vedere
  • Reducerea vitezei de creștere în înălțime
  • Suspiciune crescută la infecții respiratorii sau de altă natură
  • Greață
  • Vărsături
  • Dureri abdominale
  • Creșterea frecvenței și amplitudinii respirațiilor
  • Miros de acetonă a respirației
  • Somnolență marcată
  • Comă

Ordinea apariției simptomelor de diabet de tip 1

Simptomele diabetului zaharat

Principalele semne și simptome de diabet de tip 1 vor fi prezentate în amănunt în secțiuni dedicate, prezentate în continuare. Pe scurt, totul începe de obicei cu observarea faptului că tot mai des copilul cere de băut. Deși accentul este pus pe copii, majoritatea lucrurilor sunt similare și la adulți.

Deși consumă o cantitate din ce în ce mai mare de apă și sucuri, copilul pare că nu se mai satură. După ce a consumat atât de multe lichide, pare normal să aibă nevoie să meargă mai des la baie. Începe însă să meargă la baie și pe parcursul nopții. Uneori, dacă doarme mai profund poate chiar să facă pe el noaptea.

Pofta de mâncare crește inițial în majoritatea cazurilor, ceea ce în general bucură pe părinți. Senzația de foame reapare neașteptat de repede după terminarea mesei. Copilul, în loc să se îngrașe de la atâta mâncare, din contră, pare că slăbește.

Adăugarea în sânge a corpilor cetonici la glucoza aflată deja în exces face să apară senzația de greață. Consecutiv, apare scăderea semnificativă a poftei de mâncare. Este un prim semn de gravitate, care ignorat poate duce ulterior la apariția vărsăturilor. Din acest moment instalarea cetoacidozei diabetice este iminentă și extrem de periculoasă.

Urinat des și mult, inclusiv noaptea

o adolescenta sta pe jos in baie langa un veceu cu capacul lasat sugerand urinat des si mult

Creșterea glicemiei peste 180 mg/dl este responsabilă de apariția glucozei în urină (glicozurie). Fiecare moleculă de glucoză este capabilă să tragă după ea o cantitate destul de mare de apă. Pe măsură ce concentrația glucozei în urină crește va apare consecutiv un fenomen de accelerare a pierderilor urinare de apă.

Urina se va produce cu un debit din ce în ce mai mare, ceea ce duce la umplerea tot mai rapidă a vezicii urinare. Faptul că vezica urinară se umple foarte repede va duce la scăderea timpului dintre 2 micțiuni (urinări).

În afară de urinări dese, pacientul va avea și un volum urinar pe 24 de ore mult crescut. El depășește adesea trei litri.

Ce trebuie făcut pentru urinatul în exces

Primul lucru care trebuie făcut atunci când observați creșterea volumului și frecvenței urinărilor la copilul dumneavoastră este să îi dați să bea suficientă apă. Deshidratarea care poate apare în urma pierderilor masive de apă prin urină poate fi extrem de periculoasă.

Dacă volumul urinar pe 24 de ore este mult crescut pentru două zile consecutive sau dacă sunt prezente și alte simptome sugestive de diabet trebuie să mergeți de urgență cu copilul la doctorul pediatru, pentru un consult. În cadrul acestui consult nu ar trebui să lipsească determinarea glicemiei (frecvent din deget) sau măcar a prezenței glucozei în urină.

În condițiile unor urinări dese glucoza poate fi detectată în urină extrem de ușor. Se folosesc bandelete disponibile la farmacie, care își schimbă culoarea în prezența glucozei. Aceste bandelete adesea pot detecta simultan și alte substanțe în urină, cum ar fi corpii cetonici. De foarte multe ori totul este explicat de alte situații sau afecțiuni, în afară de diabetul zaharat.

Ce consecințe au aceste urinări dese?

Cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât mai repede se deshidratează în condițiile unor pierderi urinare foarte mari fără ingestie corespunzătoare de apă. Dacă deshidratarea este importantă folosiți săruri de rehidratare (de la farmacie). Folosirea băuturilor dulci (sucuri) este contraindicată deoarece cresc glicemia și implicit trecerea glucozei în urină.

Sucurile, chiar și cele naturale (fresh) vor crește semnificativ pierderile de apa prin urinări dese, în contextul diabetului dezechilibrat. Acest lucru va accentua deshidratarea. Dacă setea copilului este foarte mare, el trebuie să fie lăsat să bea apă în orice cantitate.

În afara diabetului zaharat există mai multe alte afecțiuni care ar putea să fie responsabile pentru urinatul des:

  • infecția urinară
  • unele medicamente (diuretice)
  • polidipsia psihogenă
  • sarcina
  • diabetul insipid

Infecție urinară

Urinatul des asociat infecției urinare duce la eliminarea unei cantități în general mici de urină, dar des. Urinatul des din diabetul zaharat diferă de cel din infecția urinară prin faptul că de fiecare dată se elimină o cantitate mare de urină. Infecția urinară se asociază suplimentar cu usturime la urinare, ceea ce nu se întâmplă în cazul diabetului zaharat izolat.

Culoarea urinei în cazul unei infecții urinare este în general mai închisă comparativ cu cea din diabetul zaharat. Urina tulbure sugerează o infecție urinară.

În diabetul dezechilibrat urina este clară și adesea diluată. Prezența glucozei în urină crește foarte mult riscul apariției unei infecții urinare. De aceea trebuie avută în vedere și situația în care după câteva zile de urinări dese se adaugă în plus și usturime la urinat. Este semnalizată astfel supraadăugarea unei infecții urinare.

Având în vedere evoluția în general rapidă a simptomatologiei, copilul cu debut de diabet nu face de regulă infecție urinară asociată excesului de glucoză din urină.

Dacă ea apare totuși este bine ca după echilibrarea diabetului zaharat să fie căutați factorii de risc pentru infecția urinară la copil. De multe ori se găsesc diverse variante anatomice predispozante pentru infecția urinară existente din naștere.

Medicamente

Medicamentele diuretice sunt special concepute să ajute organismul să elimine apa atunci când este nevoie de acest lucru. Ele pot duce la urinat des și mult, iar în unele cazuri la deshidratare. Folosirea lor la copii este foarte rară, de exemplu în unele boli pulmonare cronice, sindrom nefrotic sau insuficiență cardiacă.

Dacă nu sunt medicamente pe care copilul dumneavoastră le ia în mod regulat, atunci foarte probabil urinatul des și mult se datorează diabetului zaharat.

Polidipsie psihogenă

Copiii beau foarte multă apă comparativ cu adulții. În același timp și elimină însă o cantitate mai mare de apă prin respirație și transpirație. Uneori la încurajarea părinților sau în condițiile unui stress neobișnuit persistent pentru mai multe săptămâni, copiii pot începe să consume multă apă “pe fond nervos”.

În aceste condiții este normal să urineze mai des și mai mult. Urina va fi deschisă la culoare, la fel ca în cazul diabetului zaharat. Restricția accesului la apă pentru câteva ore va duce la reducerea semnificativă a volumului urinar și la colorarea urinei spre galben (inițial e decolorată).

E bine însă să fie făcută o glicemie din deget înainte pentru a exclude un diabet deoarece în acest caz copilul va continua să urineze un volum mare care poate duce rapid la deshidratare.

Sarcina

Deși rare, sarcinile la adolescente sunt o realitate, în special în zonele defavorizate din punct de vedere al educației generale.

În trimestrul 3 de sarcină femeia va avea nevoie să meargă mai des la baie deoarece există o presiune exterioară semnificativă asupra vezicii urinare. Volumul urinar este însă mic în acest caz, iar diagnosticul de sarcină vizibil.

Consumul crescut de apă

Un tigru bea apa dintr-un rau sugerand consumul crescut de apa

Consumul crescut de apă la un copil este cel mai adesea absolut normal. El pare mare din punctul de vedere al unui adult, dar în realitate el este potrivit pentru particularitățile copilului. Procentul de apă din organismul copiilor este mult mai mare comparativ cu cel al adulților. În același timp, acest procent de apă se schimbă cu o viteză foarte mare la copii.

Există multipli factori care produc fie deshidratare, fie hiperhidratare. Copii se deshidratează relativ ușor atunci când fac un efort fizic susținut pe mai multe ore. Acest lucru este valabil mai ales dacă este făcut în condiții de temperatură ridicată.

O altă cauză obișnuită de deshidratare la copil este diareea sau vărsăturile. Rehidratarea copilului poate fi accelerată prin folosirea sărurilor de rehidratare, cumpărate de la farmacie.

Ce trebuie să facem când setea nu trece

O valoare de peste 200 mg/dl oricând în timpul zilei, însoțită de sete, gură uscată, consum crescut de apă, urinat des și mult este înalt sugestivă pentru debutul unui diabet zaharat.

Se impune în această situație o vizită de urgență la camera de gardă a celui mai apropiat spital. Aici se face confirmarea diagnosticului prin recoltarea unei glicemii din venă.

Glicemia făcută pe glucometru nu poate fi folosită pentru punerea diagnosticului. Ea se folosește doar pentru urmărirea ulterioară a răspunsului la tratament.

În afara diabetului zaharat, consumul crescut de apă este o trăsătură comună mai multor afecțiuni:

  • diabetul insipid
  • polidipsia psihogenă
  • diaree sau vărsături
  • insuficiența renală
  • insuficiența cardiacă

Diabet insipid

Referitor la diabetul insipid trebuie să înțelegem în primul rând faptul că termenul de diabet nu înseamnă glicemie mare. Diabet inseamnă urinat des și mult, mai ales mult. Se poate folosi termenul de diabet zaharat doar în acele situații în care acest urinat des și mult se datorează glicemiilor crescute.

Există o formă de diabet care nu se însoțește de glicemii crescute. Problema în acest caz este imposibilitatea organismului de a menține apa în corp. Există în acest caz un defect de funcționare a conductelor de apă din rinichi. În această formă de diabet urina va fi deschisă la culoare, cu o densitate aproape similară cu a apei.

Faptul că urina nu conține glucoză a dus la atribuirea numelui de diabet fără gust (al urinei). Un termen sinonim pentru lipsa gustului este “insipid” și de aici apare denumirea de diabet insipid.

Oprirea ingestiei de apă la un pacient cu diabet insipid nu va fi urmată de reducerea cantității de urină evacuată. De asemenea, nu va apare o recolorare a urinei treptat în galben (concentrarea ei).

Deshidratarea care urmează este severă și poate fi chiar amenințătoare de viață. Se impune în acest caz prezentarea de urgență la endocrinolog în vederea stabilirii diagnosticului corect și începerii tratamentului.

Insuficiența unor organe

Insuficiența renală și cea cardiacă sunt afecțiuni severe. Ele evoluează în general de mult timp înainte de apariția consumului crescut de apă. În general ele nu sunt suspicionate la un copil care nu se cunoaște deja cu aceste afecțiuni.

Poftă de mâncare și foame continuă

Un copil intr-un butoi de lemn mananca un mar cu pofta sugerand foame crescuta

Foamea este o senzație normală, care apare la copil în mod spontan după aproximativ 3 ore la preșcolari, 4 ore la grupa de vârstă 7-10 ani și 5-6 ore după împlinirea vârstei de 11 ani. Pofta de mâncare poate crește în condițiile unui efort sau stres deosebit.

Foamea devine patologică atunci când apare după doar două ore sau nu trece complet după alimentație. Consumul unor cantități crescute de alimente la intervale scurte de timp poartă numele de polifagie (sau hiperfagie).

Pofta de mâncare în diabetul nediagnosticat

În prezența diabetului zaharat, pofta de mâncare crescută nu se asociază cu o creștere în greutate. Din contră, consumul crescut de alimente este urmat de o scădere în greutate.

În plus, apare senzație de sete intensă, consumul unei cantități foarte mari de apă, urmat de urinat des și mult. Această asociere de semne și simptome este înalt sugestivă pentru un diagnostic de diabet zaharat.

În prezența diabetului zaharat, glucoza disponibilă în sânge nu poate intra în acele celule în care transportul este dependent de insulină. În schimb ea va intra în exces în acele celule care pot transporta glucoză fără să aibă nevoie de insulină.

Lipsa unei cantități suficiente de glucoză în celulele din centrii care controlează senzația de foame și sațietate păcălește acești centrii. Ei vor crede că organismul suferă cu totul de lipsa de glucoză și implicit de alți nutrienți. Apare astfel o intensificare a senzației de foame pentru a aduce mai multă glucoză la acești centrii.

Celulele organismului care nu se pot apăra de intrarea excesivă a glucozei în ele vor suferi leziuni. Aceste leziuni vor fi în final responsabile pentru apariția complicațiilor cronice ale diabetului zaharat.

Dintre afecțiunile mai des întâlnite la copil, care ar putea să se asocieze cu o creștere a poftei de mâncare menționăm:

  • depresia
  • stresul neobișnuit
  • bulimia
  • hipertiroidism
  • boli genetice

Depresia

Depresia poate apare și la copii, nu numai la unii adulți. Problemele familiale se pot răsfrânge asupra copilului în moduri complet neașteptate. Acest lucru se întâmplă chiar dacă părinții cred că au ascuns perfect lucrurile neplăcute față de copil.

Principalele simptomele care pot sugera un început de depresie la copilul dumneavoastră sunt apatia, retragere din colectiv, preferând să stea singur. În plus, nu se poate decide și e mai trist.

Dacă apar gânduri “negre” despre nenorociri care vor veni problema este deja serioasă. Un consult la un medic psiholog este în acest caz de foarte mare ajutor.

Majoritatea copiilor cu depresie ușoară dificultăți de concentrare și de memorie. În general nu le mai plac lucrurile și activitățile care le plăceau înainte.

Pe acest fond poate apare o creștere a apetitului, dar în același timp uneori poate apare și o scădere a poftei de mâncare. Același lucru poate apare și în condițiile unui stres neobișnuit de mare.

Bulimia

Bulimia este o afecțiune caracterizată prin ingestia unor cantități crescute de alimente fără să existe o activitate fizică corespunzătoare. Nu se explică astfel nevoia crescută de calorii.

Cel mai adesea bulimia este o tulburare psihologică. Ea afectează în special adolescentele, în contextul unui stress familial și social peste nivelul lor de acomodare.

Copiii afectați de bulimie au în general mese la ore neregulate și nu doresc să discute despre subiectul mâncare. Ei nu se pot controla în privința cantităților îngurgitate la o masă.

De multe ori acești copii asociază și episoade de vomă indusă după o masă bogată. Unii dintre ei folosesc uneori laxative, diuretice sau încearcă să facă efort fizic compensator.

Cantitatea de urină eliminată pe 24h este însă normală. Copiii cu bulimie au tendința mai degrabă să se îngrașe comparativ cu situația din diabet unde tendința este de slăbire.

Consultul psihologic este obligatoriu, cu participarea întregii familii. Numai așa se poate ajunge la rezolvarea problemelor complexe care au dus la apariția acestui fenomen.

Glanda tiroidă

Hipertiroidismul este o afecțiune a glandei tiroide caracterizată printr-o producție crescuta de hormoni tiroidieni. Acea producție poate fi normală pentru o altă persoană, dar anormală față de necesarul de la acel moment al copilului.

Din fericire apare rar la copil față de adult. Când apare trebuie însă diagnosticată și tratată prompt. Hipertiroidismul la copil poate avea unele consecințe negative importante.

Principalele simptome ale hipertiroidismului la copil sunt hiperactivitatea, agitația fără oprire și nervozitatea. La acestea se asociază frecvent scăderea performanțelor școlare și labilitatea emoțională. Ele apar treptat și sunt frecvent ignorate pentru câteva luni.

Uneori copilul cu hipertiroidie primește un diagnostic greșit de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție. Termenul în engleză este ADHD – attention deficit hyperactivity disorder.

Nediagnosticat, hipertiroidismul (boala Graves sau Basedow-Graves) poate evolua cu ușoară scădere ponderală. Această scădere ponderală este asociată unui apetit crescut. Pacienții afectați mai descriu transpirații abundente, intoleranță la cald și scăderea capacității de a scrie corect și desena. Urmează apariția oboselii și a scaunelor dese.

În forme mai avansate apare dificultatea de a susține un efort fizic, în special la deal (de exemplu urcatul scărilor) și insomnie. Fetele au menstruații neregulate. La unii copii pot apare dureri oculare și vedere dublă. Glicemia din deget este în general normală sau la limita superioară a normalului.

Hipertiroidismul nu se asociază cu urinat des și mult. Pentru diagnostic se face o dozare de TSH și fT4, urmate de un consult la endocrinologie.

Setea nu trece oricâtă apă se consumă

O fetita bea apa dintr-un pahar cu ochii inchisi sugerand o sete puternica

Senzația de sete intensă este cel mai adesea normală la copii, mai ales în condițiile în care se joacă mult afară, într-un mediu cu multă căldură. Setea devine o problemă atunci când nu poate fi satisfăcută prin ingestia crescută de apă.

Dacă observați o creștere neobișnuită a nevoii de a bea apă la copilul dumneavoastră, dincolo de un pahar la fiecare 30-60 de minute acest lucru poate fi un semnal de alarmă că ceva nu este în regulă.

Diabetul zaharat duce la apariția senzației de sete printr-un mecanism comun cu alte afecțiuni, numit deshidratare.

De ce nu trece setea?

Scăderea concentrației de apă din organism stimulează centrul setei din hipotalamus și apare consecutiv o poftă crescută de a bea apă. Motivul pentru care apare scăderea concentrației de apă din organism în diabetul zaharat este creșterea foarte mare a pierderilor de apă prin urină.

Atunci când copilul cere apă pentru că a alergat și transpirat mult cantitatea de urină produsă este în general mică. Acest lucru este diferit de situația din diabetul zaharat când volumul urinar este foarte mare.

Principalele afecțiuni care se pot însoți de sete intensă la copil (în afară de diabet) sunt următoarele:

  • diaree
  • diabet insipid
  • sindrom Sjögren
  • fibroza chistică
  • oreion
  • efect secundar al unor medicamente
  • fumat

Diaree

Diareea este o afecțiune în general ușoară, care afectează în mod obișnuit un copil de 2-3 ori pe an, însă doar pentru 2-3 zile. Cel mai adesea diareea este datorată unui virus intestinal. Pot fi însă și alte cauze, cum ar fi infecții bacteriene, alimente alterate, alergii alimentare, hipertiroidismul sau unele medicamente.

Diareea devine alarmantă atunci când se însoțește de febră, scădere în greutate, scaun cu mult mucus sau sânge. Pierderea de lichide prin scaunul diareic poate fi suficient de mare uneori pentru a duce la deshidratare, în special la copilul mic.

Durerea de burtă și greața care poate însoți uneori o diaree mai severă pot masca temporar senzația de sete sau cel puțin împiedică temporar aportul de apă.

Cantitatea de urină eliminată nu se poate cuantifica în această situație, ceea ce face foarte dificilă suspiciunea de diabet zaharat cu debut asociat cu o diaree. Celelalte semne și simptome de diabet vor fi în acest caz alarmante, iar o glicemie din deget rezolvă misterul.

Sindrom Sjögren

Sindromul Sjögren este o boală autoimună, în care sistemul imun recunoaște glandele salivare și lacrimale ca fiind o infecție. Se hotărăște astfel să le distrugă cu anticorpi, care pot fi măsurați în sângele copilului.

Consecința va fi o scădere marcată a funcției glandelor salivare și lacrimale, ducând la gură uscată și lipsa lacrimilor (ochi uscați). De multe ori copilul afectat cere apă pentru gura uscată și plânge fără lacrimi.

Gura uscată și lipsa lacrimilor apar mult mai rar în sindromul Sjögren la copil față de adult. La copil apare adesea o afectare și a secreției de sudoare, însă doar pe zone limitate ale pielii.

Zonele de piele afectate apar uscate, cu lipsa locală a transpirației. În plus copilul cu sindrom Sjögren se plânge de oboseală și nu are chef de alergat.

Cantitatea de urină eliminată este mare atunci când se consumă multă apă, dar este mică atunci când se face restricție de apă și nu conține glucoză. În diabetul zaharat cantitatea de urină eliminată continuă să fie mare atunci când se face restricție temporară de apă și conține glucoză.

Fibroza chistică

Fibroza chistică este un diagnostic diferențial foarte puțin probabil la un copil care se plânge de sete intensă. Motivul este relativ simplu. Afecțiunea este cunoscută deja de mult timp la cei care într-adevăr o au.

Fibroza chistică este o boală genetică, adică este prezentă încă de la naștere. În această afecțiune majoritatea secrețiilor lichide ale organismului vor conține o cantitate foarte redusă de apă. Aceste secreții devenind vâscoase și lipicioase.

În fibroza chistică, mucusul produs la nivel pulmonar nu se poate elimina și va reține local bacteriile. Apare astfel tuse cronică și repetate infecții pulmonare.

Enzimele digestive pot deveni ineficiente, iar transpirația va conține multă sare. Copilul afectat se deshidratează mai ușor și poate cere în consecință mai multă apă.

Din păcate, leziunile care apar la nivelul pancreasului pot duce la apariția unui diabet zaharat. Diabetul se asociază fibrozei chistice în până la 50% din cazuri.

Citește și pagina 2 >>

Interesant? Distribuie!

Facebook Twitter E-mail Pinterest WhatsUpp
Up arrow
error: Conținut protejat prin drepturi de autor!