Prima pagină » DZ tip 1 » Simptomele DZ tip 1 » pagina 2 din 3

Simptomele diabetului de tip 1 – pagina 2 din 3

Amețeala și deshidratarea

O caravana de camile merge prin desert sugerand deshidratare

Prin deshidratare înțelegem o situație patologică (anormală) în care există o reducere semnificativă a conținutului de apă din organism. Ea însoțește o mulțime de afecțiuni, printre care și debutul diabetului de tip 1. Unele dintre ele sunt foarte ușoare, dar din păcate unele ceva mai severe. Netratată la timp, deshidratarea poate deveni periculoasă, în special la copilul mic. Amețeala care însoțește deshidratarea este un semnal de alarmă. Deshidratarea poate fi atât de avansată încât devine mai periculoasă față de boala care a dus la apariția ei.

În majoritatea cazurilor deshidratarea se rezolvă ușor prin creșterea aportului de apă per os (pe gură). Copilul trebuie încurajat să bea multă apă. Cel mai bine este să folosim săruri de rehidratare pentru copii.

Uneori este nevoie de administrarea apei sub formă de ser fiziologic în perfuzie. Acest lucru este esențial atunci când nu mai este posibilă administrarea pe gură (vărsături). Senzația de amețeală arată nevoia unei hidratări rapide, care adesea nu se poate face decât așa.

Aproximativ 65% din corpul unui copil este reprezentat de apă. Procentul este la 70% la sugari și de 60% la adulți. Cantitatea de apă care se pierde în fiecare zi și trebuie înlocuită prin aport din exterior este proporțional mai mare la copil față de adult.

În interiorul organismului apa se află în cea mai mare parte în celule. Apa din exteriorul celulelor reprezintă aproximativ 25% din greutatea corporală. Cu cât masa musculară este mai mare, cu atât mai mult va fi mai mare procentul de apă din interiorul celulelor.

Există trei forme de deshidratare:

  1. Ușoară
  2. Medie
  3. Severă

Deshidratarea ușoară

Simptomele deshidratării depind de cât de multă apă s-a pierdut din organism. Într-o deshidratare ușoară pierderea de lichide duce la o scădere ponderală de sub 5% din greutatea inițială.

Ea se asociază cu sete moderată, rareori severă. Copilul are chef de joacă, o frecvență cardiacă normală și un puls care se simte bine la nivelul mâinii.

El respiră normal, are ochii strălucitori și lăcrimează abundent când plânge. Evident, nu se face test la plâns doar pentru a constata acest lucru.

În deshidratarea ușoară pliul cutanat rezultat prin strângerea pielii de pe burtă între două degete revine la normal imediat ce pielea este eliberată din strânsoare. Pielea redevine întinsă în mai puțin de două secunde.

Dacă se apasă pe o unghie, culoarea albă care apare în mod normal sub ea redevine roșie imediat (sub 2 secunde) după eliberarea presiunii exercitate pe unghie.

Deshidratarea medie

Deshidratarea medie este definită ca o pierdere de lichide de 5-10% din greutatea corporală. Această deshidratare se asociază aproape invariabil cu sete intensă, gură uscată și oboseală.

Apare adesea suplimentar și lipsă de chef pentru activitățile obișnuite, inclusiv pentru joacă. În acest stadiu de deshidratare copilul se supără ușor, aproape din orice. Inițial “nu stă locului”, căutând fără încetare apă sau sucuri.

Destul de rapid însă copilul devine apatic, “moale”. Copiii mici cer să fie luați în brațe dacă sunt la plimbare. Inima începe să bată din ce în ce mai repede, însă pulsul se simte din ce în ce mai slab la nivelul încheieturii pumnului.

În deshidratarea medie frecvența respirațiilor este ușor crescută, iar ochii sunt ușor adânciți în orbite, fără să aibă strălucire. Privirea sugerează mai degrabă oboseală, somnolență.

La sugari, fontanela este ușor adâncită atunci când sunt mângâiați pe cap. Într-o deshidratare medie, pliul de piele are nevoie de mai puțin de două secunde pentru a reveni la normal. Totuși, revenirea nu este instantanee, ca la normal.

Timpul de recolorare capilară după apăsarea pe o unghie are nevoie de peste două secunde pentru revenirea la culoarea inițială. În deshidratarea medie temperatura pielii de la nivelul mâinilor și picioarelor începe să scadă.

Deshidratarea severă

În deshidratarea severă vom avea o pierdere de lichide importantă, de peste 10% din greutatea inițială a copilului. Scăderea în greutate a copilului poate fi importantă uneori.

Copilul cu deshidratare severă are gura foarte uscată, cu depozite albicioase pe limbă (limbă prăjită). Apare o sete intensă, e somnoros, morocănos, se “smiorcăie” și vrea să fie “lăsat în pace”. Pulsul este foarte rapid, dar în același timp și foarte slab perceptibil la palpare.

Un semn de mare gravitate este scăderea frecvenței cardiace, uneori sub 60-70 bătăi pe minut. Acest lucru este valabil în special în condițiile în care copilul a fost tahicardic (cu puls mărit).

În această situație, bradicardia (scăderea sub normal a frecvenței cardiace) semnalizează pierderea iminentă a stării de conștiență și intrarea în comă. În deshidratarea severă frecvența respiratorie este mult mărită, iar ochii sunt adânc înfundați în orbite. Plânsul, adesea fără motiv va fi fără lacrimi.

Pierderi de minerale

Deshidratarea nu este doar o simplă pierdere de apă. Ea este însoțită de modificări în nivelul de sodiu (natriu), potasiu, bicarbonat și acizi din sânge, care contribuie semnificativ la severitatea problemei.

Nivelul de sodiu din sânge poate scădea foarte mult dacă rehidratarea copilului cu diaree se face cu doar cu apă. Această scădere masivă a nivelului de sodiu poate da amețeală puternică, ce nu trece cu nimic.

Prin diaree se pierde mult sodiu, iar pe gura va intra doar apă. Dacă diareea persistă suficient de mult timp, rehidratarea doar cu apă duce la scăderea nivelului de sodiu din sânge prin diluare cu apă până la niveluri care pot duce la  apariția edemului cerebral și a convulsiilor.

Rehidratarea copilului cu diaree trebuie făcută cu săruri de rehidratare (cumpărate de la farmacie). Senzația de amețeală se va ameliora treptat, pe măsură ce deficitul de apă și minerale se rezolvă și el.

Deshidratarea care apare în diabetul zaharat este însoțită de pierderi masive de sodiu și potasiu prin urină. Eliminarea urinară de apă și electroliți (sodiu, potasiu, clor…) este forțată de prezența glucozei și de aceea se numește diureză osmotică.

Osmotic înseamnă forțat de particulele unei substanțe care atrage apa, numită substanță osmotică, în cazul nostru glucoza.

Apariția corpilor cetonici

Lipsa unei cantități minime de insulină va duce la apariția în sânge a unor acizi organici numiți corpi cetonici. Ei vor consuma bicarbonatul din sânge, care va apare cu o concentrație scăzută.

Deshidratarea din diabetul zaharat este complexă, cu modificări multiple ale conținutului sângelui și celulelor. De aceea, tratamentul deshidratării severe ce însoțește cetoacidoza diabetică trebuie făcută atent, sub supraveghere medicală dacă copilul a început să verse.

Ce alte cauze ar putea explica deshidratarea

Deshidratarea apare în general printr-o combinație în proporții diferite de pierdere de apă și scădere a ingestiei de apă. Pierderile de apă pot fi crescute nu numai la nivel urinar și digestiv, dar și la nivelul pielii (de ex. febra) sau prin respirație.

În afara diabetului zaharat, deshidratarea poate apare în foarte multe situații, cum ar fi:

  1. Vomă
    • afectarea sistemului nervos central: infecții, creșterea presiunii intracraniene.
    • afectarea tubului digestiv: enterocolită, apendicită, peritonită, obstrucție, volvulus, hepatită.
    • afectarea glandelor endocrine: cetoacidoza diabetică, glande suprarenale mici congenital, criza adisoniană.
    • afectarea rinichiului: infecții, insuficiență renală. 
  2. Diaree
    • afectarea tubului digestiv: gastroenterită, intoleranță alimentară, sindrom de intestin iritabil, boală inflamatorie intestinală.
    • afectarea glandelor endocrine: exces de hormoni tiroidieni, glande suprarenale mici congenital, criza adisoniană.
  3. Pierderi renale
  4. Pierderi extrarenale
    • hemoragie
    • peritonită

Nocturia sau urinatul pe parcursul nopții

Un adolescent sta in pragul usii de la camera sa sugerand urinatul noaptea

Consumul abundent de lichide înainte de culcare se asociază adesea cu trezirea copilului în timpul nopții pentru a merge la baie. Trezitul noaptea pentru a merge la baie devine o problemă dacă se întâmplă de două ori pe noapte, în fiecare noapte. În această situație poartă denumirea de nocturie.

Această situație diferă radical de incontinența urinară pe parcursul nopții. În această situație copilul „face pe el” noaptea, fără să se trezească. Termenul medical pentru această problemă este de enurezis.

Motivul pentru care diabetul zaharat duce la urinat noaptea este dat de umplerea vezicii urinare cu o viteză foarte mare.

De ce urinăm noaptea în diabet

Pe parcursul nopții producția de urină scade foarte mult, ceea ce permite un somn de 6-9 ore, uneori chiar mai mult. Trecerea glucozei din sânge în urină atrage după ea o cantitate neobișnuit de mare de apă. Crește astfel foarte mult debitul urinar pe tot parcursul zilei.

Cu alte cuvinte, diabetul zaharat este o stare de hiperproducție constantă de urină, indiferent de ora din zi sau din noapte. Acest lucru iese în evidență în special noaptea, când se presupune că putem să rezistăm până dimineața fără a merge la baie. Urinatul des și mult este prezent însă și în timpul zilei.

Pierderile de lichide prin urină în diabetul dezechilibrat pot duce la deshidratare. Copilul începe să bea multă apă, dar acest lucru nu reușește să oprească setea intensă a acestuia.

Aceste simptome specifice diabetului zaharat nu trebuie să treacă neobservate. Orice copil cu aceste simptome trebuie dus de urgență la medic pentru consult.

Principalele afecțiuni asociate cu urinat noaptea (nocturie) sunt următoarele:

  • infecțiile urinare
  • insuficiența renală
  • insuficiența cardiacă
  • diabetul insipid
  • sindromul de apnee obstructivă în somn

Copilul face pe el (enurezis)

Un copil sta suparat in pat dimineata sugerand enurezisul

Copilul care a învățat să ceară să meargă la baie are control asupra urinării. Acest lucru se numește continență urinară. Copilul care nu simte când trebuie să urineze sau nu acordă importanță acestui lucru are incontinență urinară, numită și enurezis. În sens lărgit, enurezis înseamnă faptul că un copil face pe el, indiferent dacă acest lucru se petrece ziua sau noaptea.

Tendința din zilele noastre este de a folosi acest termen doar pentru incontinența urinară care apare în timpul nopții. În continuare termenul de enurezis va fi folosit pentru a descrie situația unui copil care a căpătat controlul asupra urinării (continența urinară) și apoi a început să facă pe el noaptea.

Astfel de episoade de enurezis sunt normale dacă apar ocazional și nu persistă după vârsta de 4 ani. În situația în care copilul se trezește noaptea și merge la baie termenul corect este de nocturie.

De ce face pe el copilul?

Glicemia crescută din diabetul zaharat se asociază cu trecerea zahărului (a glucozei) în urină și creșterea consecutivă a producției de urină. Pe timpul nopții nu se mai poate produce scăderea fiziologică a producției de urină ca la copiii fără diabet.

Vezica urinară se va umple înainte de venirea dimineții. Acest lucru va trezi copilul pentru a merge la baie, fenomen numit nocturie.

Dacă somnul este profund sau în alte situații particulare, copilul poate să nu se mai trezească pentru a merge la baie și va face pe el. Acest fenomen se numește enurezis.

Termenul de enurezis nocturn nu este greșit, el arată faptul că episodul de enurezis a apărut noaptea. În zilele noastre termenul sugerează un posibil pleonasm deoarece folosirea lui tinde să fie restricționată la episoadele de incontinență urinară nocturne.

Ce alte cauze de enurezis ar putea fi

Dacă un copil care nu face pe el noaptea începe să aibă astfel de episoade nu înseamnă neapărat că este ceva rău. Uneori, înainte de a face un pas important înainte din punct de vedere neurologic și intelectual, unii copii fac un mic regres pentru câteva zile.

Acest lucru nu este anormal, dar nici explicabil. Cert este că trebuie să ne îngrijoreze dacă persistă mai mult de o săptămână sau dacă este însoțit și de alte semne ale diabetului zaharat.

În absența diabetului zaharat (glicemii normale), apariția episoadelor de enurezis la un copil care până atunci avea controlul micțiunilor pe timp de noapte poate să fie un semn al unor boli cum ar fi:

  • infecție urinară
  • constipație
  • probleme psihologice
  • tulburare de trezire din somn
  • capacitate vezicală redusă
  • vezică urinară hiperfuncțională
  • sindrom de apnee în somn

Copilul slăbește deși mănâncă mult

O poza alb-negru cu un copil slab pe un camp sugerand scaderea in greutate

În mod normal greutatea copilului este într-o continuă creștere. O stagnare a greutății este normală în general dacă nu persistă mai mult de 1-2 luni. Acest lucru este valabil doar până la vârsta de 16-18 ani, când se încheie creșterea. O scădere în greutate neintenționată este cel mai adesea patologică.

În cazul particular al diabetului de tip 1 la copil, scăderea în greutate este în general rapidă, pe 1-2 săptămâni, neintenționată. Ea se însoțește în mod paradoxal de creșterea apetitului și a ingestiei de alimente.

Orice scădere în greutate neintenționată, însoțită de un consum crescut de apă, urinat des și mult, inclusiv noaptea trebuie să trezească suspiciunea foarte înaltă de debut al unui diabet zaharat.

De ce slăbește copilul în diabet

Creșterea glicemiei dincolo de așa numitul prag renal face ca glucoza să treacă în urină și de aici să se elimine pe cale naturală din organism. Fiecare gram de glucoză pierdut prin urină se asociază cu aproximativ 4 calorii pierdute.

În diabetul zaharat aflat la debut se poate ajunge la pierderi de 400-600 calorii pe zi, prin glucoza eliminată în urină. Insulina este un hormon anabolizant, foarte simplist spus ajută la creșterea greutății.

Deficitul de insulină induce în organism o stare catabolică, foarte simplist spus duce la scădere în greutate. Această pierdere în greutate se face însă prin pierderi masive de masă musculară, vitamine, minerale și alte substanțe esențiale pentru supraviețuire.

Scăderea în greutate neintenționată la un copil poate sugera o mulțime de alte situații în afara diabetului zaharat:

  • paraziți intestinali
  • boala celiacă
  • diverse infecții
  • malnutriție
  • probleme psihologice
  • insuficiență pancreatică exocrină
  • hipertiroidism
  • cancer

Citește și pagina 3 >>

<< Citește și pagina 1

Interesant? Distribuie!

Facebook Twitter E-mail Pinterest WhatsUpp
Up arrow
error: Conținut protejat prin drepturi de autor!