Prima pagină » DZ tip 1 » Simptomele DZ tip 1 » pagina 2 » pagina 3 din 3

Simptomele diabetului de tip 1 – pagina 3 din 3

Scăderea apetitului însoțită de stări de greață

O farfurie alba goala, cu tacamuri pe ea pe fond roz sugerand scaderea poftei de mancare

Încă de la început trebuie să precizăm faptul că debutul diabetului zaharat la copil se asociază cu o creștere inițială a poftei de mâncare. Ea se asociază creșterii poftei de a bea apă. Scăderea poftei de mâncare la un copil cu debut de diabet zaharat este un semn de mare gravitate.

Acest lucru este valabil în special dacă este însoțită de greață. Apariția vărsăturilor anunță instalarea cetoacidozei metabolice. Aceasta este o stare patologică foarte gravă dată de prezența în exces a corpilor cetonici.

Corpii cetonici pot da greață

Corpii cetonici apar în sângele copilului care are nu mai are o cantitate suficientă de insulină pentru a bloca producția lor din grăsime (acizi grași liberi). Acumularea corpilor cetonici în sânge duce inițial la oprirea poftei de mâncare, sațietate, urmată apoi rapid de o senzație de greață.

Această senzație de greață nu trece la încercarea părinților de a-i oferi copilului „ceva bun”, dulce. Acest lucru de fapt înrăutățește situația.

Scăderea poftei de mâncare apare în diabetul zaharat doar în situația unui dezechilibru metabolic sever, de obicei asociat instalării cetoacidozei diabetice. Alte situații patologice cu excepția diabetului zaharat în care apare scăderea poftei de mâncare ar putea fi:

  • durere în gât
  • febră
  • dureri de burtă
  • apetit selectiv (vor doar dulce)
  • orice infecție acută
  • probleme psihologice

Oboseală, astenie, lipsă de „chef”

Un adolescent își freacă ochii cu mainile sugerand oboseala

Copiii au nevoie de minim 8 ore de somn pe durata nopții. Efortul fizic desfășurat în timpul zilei nu îl obosește pe copil la fel de mult cum îl obosește pe un adult. Copiii își iau energie din joacă, iar împiedicarea sistematică a copilului să petreacă mult timp în aer liber la joacă îi va scădea capacitatea de efort.

Timpul alocat pentru lecții este foarte important pentru dezvoltarea intelectuală a copilului. Trebuie ținut cont insă și de nevoia de mișcare a acestuia.

Un copil ar trebui să petreacă minim 1,5 ore pe zi în aer liber, la joacă, unde să desfășoare un efort fizic mediu spre viguros.

Insulina și lipsa de energie

Glucoza este principala sursă de energie în organism. Insulina este singurul hormon care ajută la intrarea glucozei în celule și apoi utilizarea ei. Toți ceilalți hormoni au ca efect scăderea captării și utilizării glucozei în celule și consecutiv, creșterea glicemiei.

Trecerea glucozei în urină face ca volumul acesteia să crească semnificativ. Scăderea disponibilității insulinei face ca prin urină să se piardă cantități destul de mari de glucoză.

De fapt se pierde nu numai glucoză, dar și vitamine, minerale și oligominerale (minerale rare). Pacientul simte cum „se scurge viața” prin urină.

Treptat, glicemiile mari vor face ca activitățile obișnuite să se desfășoare din ce în ce mai greu. Copilul rămâne în general interesat de joacă, dar devine din ce în ce mai greu de convins să facă alte treburi (casnice).

Instalarea cetoacidozei în condițiile unui deficit foarte mare de insulină se asociază cu reducerea marcată a capacității de efort, apatie, lipsă de interes pentru lucrurile care îi plăceau înainte.

Aceste simptome se adaugă celor clasice, de sete intensă, consum exagerat de apă, urinat des și mult și semnalizează debutul diabetului zaharat (sau dezechilibrarea lui severă).

Oboseala cronică poate apare în mai multe afecțiuni în afară de diabetul zaharat, cum ar fi:

  • răceală
  • anemie
  • febră
  • boala celiacă
  • probleme psihologice

Scăderea performanțelor școlare

O fetita face teme la o masa sugerand probleme la scoala

Atenția și concentrarea sunt maxime atunci când glicemia oscilează între 90 și 150 mg/dl. Pentru valori sub 80 mg/dl și de peste 180 mg/dl, performanțele intelectuale încep să scadă vertiginos, având o prăbușire evidentă la valori sub 70 mg/dl și de peste 250 mg/dl.

Starea de dispoziție a copilului este de asemenea sensibilă la oscilațiile de glicemie. Valori ale glicemiei care depășesc 250 mg/dl pot induce o stare de „lipsă de chef” asociată inițial cu irascibilitate, nervozitate, iar ulterior cu apatie. Pot contribui suplimentar la această situație și tulburările de vedere asociate hiperglicemiei.

Profesorii sesizează atunci când un elev își pierde interesul pentru oră și au tendința de a-i „corecta” suplimentar pe aceștia. Copilul cu diabet zaharat dezechilibrat (de ex. la debut) nu mai ridică mâna la oră la fel de des cum o făcea înainte. Îngăduința ulterioară a profesorilor atunci când greșește va scădea astfel inevitabil.

Cauzele neatenției în diabet

Este posibil ca uneori copilul să nu fie atent la oră deoarece are nevoie să meargă la baie și numără minutele până când urmează să se sune. În general ei nu vor cere voie la baie în timpul orei, în general de teamă, dar uneori chiar „de lene”.

Pierderea de vitamine prin urină este foarte mare la acești copii și trebuie corectată cu atenție. Dintre simptomele diabetului, un contributor important poate fi și deshidratarea, însă aportul crescut de apă nu ameliorează de obicei situația.

Scăderea performanțelor școlare poate apare și în alte situații cum ar fi:

  • probleme psihologice
  • anturaj nepotrivit
  • boală celiacă
  • anemie

Tulburări de vedere

O pereche de ochelari de vedere tinuti cu mana in aer pe strada sugerand tulburari de vedere

Tulburările de vedere se referă la vederea neclară, în ceață. Cel mai adesea se manifestată prin dificultatea de a citi o carte cu scrisul relativ mic. Tulburările de vedere la copil pot să inducă senzație de amețeală și oboseală rapidă atunci când copilul începe să citească o carte. Acest lucru poate fi interpretat greșit de părinte ca o evitare intenționată a copilului a activității de citit, cu scopul de a merge cât mai repede la joacă. Uneori copilul poate spune că nu vrea să citească deoarece cititul îi dă „dureri de cap”.

Aceste simptome nu trebuie să treacă neobservate de către părinte. Un consult oftalmologic este relativ simplu de efectuat și poate rezolva ușor o problemă simplă sau să evidențieze o problemă mai complexă.

Cristalinul

Cristalinul este în esență o lupă cu posibilitatea de a-și modifică puterea de mărire și care este localizată în mijlocul ochiului. Rolul cristalinului este de a asigura formarea clară a imaginii pe retină.

Creșterea glicemiei se asociază o creștere semnificativă a concentrației glucozei din cristalin. Glucoză trage apa după ea în cristalin, care în acest fel se va umfla, devenind mai bombat.

Posibilitatea lui de a-și modifica puterea de mărire (curbura) se reduce foarte mult. În consecință, claritatea imaginii care se formează pe retină nu mai poate fi controlată cu succes și apare vederea neclară.

Insulinoterapia și tulburările de vedere

Începerea tratamentului cu insulină odată cu diagnosticul diabetului zaharat de tip 1 la copil se asociază cu o scădere semnificativă a valorilor glicemice. Glucoza aflată în excess în cristalin va ieși din acesta împreună cu o anumită cantitate de apă, care nu mai poate fi astfel reținută în cristalin.

Curbura cristalinului se reduce și apare astfel o modificare semnificativă de dioptrii a acestuia. Atunci când hiperglicemia a persistat pentru mai mult timp (o lună), ochiul s-a readaptat parțial la noua situație și vederea a devenit ceva mai clară, chiar în condițiile unui cristalin bombat în exces.

Ieșirea apei din cristalin (fuge după glucoză) va modifica rapid curbura cristalinului. Vederea poate deveni neclară din acest motiv.

După 1-4 săptămâni ochiul se readaptează la noile glicemii, obținute sub insulinoterapie. Vederea redevine astfel clară.

Nu se face consult oftalmologic cu scopul stabilirii dioptriilor ochelarilor în perioada de creștere sau de scădere bruscă a glicemiilor. Motivul constă în faptul că acele dioptrii vor fi valabile doar pentru câteva zile.

După câteva zile de vedere clară folosind ochelarii cu dioptriile stabilite în această perioadă, vederea va deveni din nou neclară deoarece dioptriile s-au schimbat. Se așteaptă minim 4 săptămâni după inițierea insulinoterapiei pentru a vedea dacă mai este nevoie de corecția vederii cu ochelari. După această perioadă de stabilitate glicemică se stabilesc eventual dioptriile necesare.

Când trebuie să ne îngrijorăm?

În condițiile în care copilul nu este clar foarte obosit, orice dificultate raportată de acesta în activitatea de citit trebuie luată în serios de părinte. Controlul oftalmologic este relativ ușor de efectuat și vă poate liniști rapid că nu este nicio problemă sau din contră, poate evidenția o problemă oculară.

Marea majoritate a problemelor oculare la copil se referă la simple vicii de refracție. Singura consecință în acest caz este nevoia de a purta ochelari. Lentilele de contact nu sunt recomandate la copil.

Vederea în ceață asociată hiperglicemiei se însoțește aproape întotdeauna și de alte simptome de diabet.

Principalele afecțiuni în afara diabetului zaharat care ar putea da tulburări de vedere sunt următoarele:

  • retinopatia diabetică
  • hipoglicemia
  • glaucomul
  • cataracta
  • unele medicamente
  • migrena

Tulburările de vedere de la momentul debutului diabetului la copil nu sunt o consecință a retinopatiei diabetice, care este o complicație cronică. Este nevoie de minim 3 ani pentru a putea să apară retinopatia diabetică și după apariție aceasta evoluează zeci de ani fără niciun simptom.

Tulburările de vedere pot apare în diabet și din cauza hipoglicemiei. La momentul debutului aceasta nu este luată în discuție deoarece tratamentul hipoglicemiant încă nu a fost început.

Importanța cunoașterii simptomelor diabetului de tip 1

Un tanar cu palarie sta pe jos pe un teren arid si citeste o carte sugerand intelepciune

Ignorarea semnelor și simptomelor diabetului zaharat poate întârzia semnificativ punerea diagnosticului corect. Implicit este amânată și începerea tratamentului specific. În unele cazuri, copilul ajunge să se simtă atât de rău încât își pierde starea de conștiență. Este chemată salvarea, iar la spital părinții vor discuta cu medicul diabetolog despre simptomele diabetului.

Vor descrie cu această ocazie prezența de peste două săptămâni a unor simptome care au fost ignorate. Urmează apoi discuțiile obișnuite deja pentru medicul diabetolog pe tema “dacă aș fi știut…”, urmată imediat de “e vina noastră…”. Nu este vina nimănui, este doar un lanț de consecințe care a pornit cu foarte mult timp înainte, poate chiar ani.

Cunoașterea semnelor și simptomelor de diabet este însă de foarte mare valoare pentru evitarea debutului diabetului zaharat la copil prin cetoacidoză. Părinții care au aceste cunoștințe le vor folosi nu numai pentru propria familie, dar și pentru a semnala o posibilă problemă altora, din afara familiei, atunci când observă ceva “suspect” pentru ei, dar trecut cu vederea de cei în cauză.

Simptomele diabetului de tip 1 apar nu numai la debutul diabetului zaharat, dar și ori de câte ori diabetul se dezechilibrează semnificativ. Cauzele diabetului de tip 1 diferă însă de cauzele simptomelor. Persistența glicemiilor mari pentru câteva ore poate duce la aproape orice combinație de semne și simptome ale diabetului zaharat.

<< Citește și pagina 2

Interesant? Distribuie!

Facebook Twitter E-mail Pinterest WhatsUpp
Up arrow
error: Conținut protejat prin drepturi de autor!