Home » Noțiuni de bază » Diagnosticul diabetului zaharat

Diagnosticul diabetului zaharat

Autor: Dr. Sorin Ioacara | Ultima modificare: 9 noiembrie 2020

Doua maini de doctor in halat alb incrucisate la piept, cu un stetoscop rosu in mana stanga.

Descoperă aici: Hiperglicemia temporară | Criterii de diagnostic | Situații dificile | Tip 1 fără hiperglicemie | Screening

Pentru diagnosticul de diabet zaharat vom folosi doar valorile glicemiei sau hemoglobinei glicozilate obținute prin recoltarea din venă. După recoltare, sângele trebuie transportat rapid la laborator. Aici, el va fi centrifugat pentru a obține plasma venoasă. În perioada dintre recoltare și centrifugare globulele roșii (eritrocite) vor consuma constant glucoză.

Din acest motiv, valoarea finală a glicemiei măsurată de laborator va fi în mod fals scăzută de consumul glucozei de către eritrocite pe drumul spre laborator. După centrifugare, plasma obținută poate fi păstrată fără probleme la temperatura camerei pentru 24 de ore.

Dacă se dorește păstrarea pe termen mai lung se recomandă utilizarea unui frigider la -20⁰C. Folosirea unui frigider la -80⁰C permite păstrarea pentru mai multe decenii. Nu se acceptă determinarea glicemiei cu glucometrul (din deget) sau folosind sisteme de monitorizare continuă a glicemiei (CGMS) în scopul punerii diagnosticului de diabet.

Hiperglicemia temporară, în afara diabetului

Trei blocuri foarte inalte se inalta la cer, vazute de jos.

Valori ușor crescute (+20%) peste limita de diagnostic a diabetului zaharat pot apare temporar în condiții de stres important, cum ar fi o intervenție chirurgicală, o răceală puternică sau o pneumonie, o fractură, etc. Nu se ia însă în considerare aici un stres puternic psihologic (examen, ceartă, pierderea unei rude). Acesta nu ar trebui să crească atât de mult glicemia încât să atingă pragul de diabet.

În cazul unei hiperglicemii “de stres” (de ex. „de spital”), valorile obținute nu pot fi utilizate pentru a pune diagnosticul de diabet zaharat. Se vor repeta periodic în timpul și după încetarea stresului bănuit a fi responsabil de creșterea lor. Persistența valorilor glicemice crescute după rezolvarea stresului inițial clarifică situația și confirmă prezența diabetului.  

Criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat

Un stetoscop pe un suport medical maro de piele

În afara sarcinii și în trimestrul 1 de sarcină, criteriile sunt unitare, așa cum sunt prezentate în continuare. În trimestrul 2 si 3 de sarcină se folosesc criterii speciale, iar diagnosticul obținut este de diabet gestațional. Diagnosticul de diabet zaharat poate fi pus prin oricare din următoarele 4 modalități:

  1. Simptome specifice diabetului și glicemie (la orice oră) 200 mg/dl (11,1 mmol/l)
  2. Glicemie dimineața, pe nemâncate 126 mg/dl (7 mmol/l)
  3. Glicemie la 2 ore după 75g de glucoză 200 mg/dl (11,1 mmol/l)
  4. Hemoglobina glicozilată 6,5% (48 mmol/mol)

Pentru criteriile 2-4 este necesară repetarea testării în zilele următoare pentru confirmare. Diagnosticul se poate pune doar prin prezența a cel puțin două criterii din cele enumerate la punctele 2-4. Dacă este testat doar un criteriu și este pozitiv, el trebuie repetat pentru a avea două determinări (criterii).

Dacă sunt disponibile două criterii îndeplinite simultan, atunci nu mai este nevoie de repetare și diagnosticul este confirmat pe loc. Dacă două criterii testate dau rezultate discordante se va repeta în zilele următoare doar acel criteriu care a ieșit inițial în domeniul diabetului zaharat.

De exemplu:

  • Glicemie a jeun = 130 mg/dl (7,2 mmol/l). Se repeta a doua zi și dacă iese 126 mg/dl (7 mmol/l) se confirmă prezența diabetului.
  • Glicemie a jeun = 130 mg/dl (7,2 mmol/l) și hemoglobina glicozilată = 7,1% (54 mmol/mol). Se confirmă diagnosticul de diabet deoarece sunt deja două criterii îndeplinite.
  • Glicemie a jeun = 130 mg/dl (7,2 mmol/l) și hemoglobina glicozilată = 6,1% (43 mmol/mol). Se repetă a doua zi doar glicemia a jeun, ale cărei valori 126 mg/dl (7 mmol/l) confirmă prezența diabetului.

Vom discuta în continuare mai pe larg despre fiecare din cele patru criterii de diagnostic ale diabetului zaharat.

Criza hiperglicemică

Principala modalitate de diagnosticare a diabetului zaharat este asocierea simptomelor specifice cu o glicemie foarte mare. Simptome specifice înseamnă sete intensă, consumarea unei cantități mari de apă și urinat des, inclusiv noaptea. Glicemie foarte mare înseamnă 200 mg/dl (11,1 mmol/l), indiferent de momentul recoltării. Aceasta poate fi de exemplu chiar și imediat după o masă.

În aceste condiții este foarte importantă determinarea prezenței corpilor cetonici. Aceștia pot fi măsurați cu un glucometru special pentru corpi cetonici sau mai simplu din urină.

Determinarea corpilor cetonici din urină presupune folosirea unei bandelete care se colorează diferit în funcție de concentrația corpilor cetonici în urină (larg utilizate și relativ ieftine). Prezența corpilor cetonici implică prezentarea de urgență la camera de gardă a celui mai apropiat spital, în vederea instituirii de urgență a tratamentului antidiabetic.

Greața și vărsăturile anunță în general apariția corpilor cetonici și iminența instalării cetoacidozei diabetice. Cetoacidoza diabetică este o complicație acută a diabetului zaharat, care netratată la timp poate duce la comă și chiar deces. 

Glicemia a jeun

Glicemia normală, măsurată dimineața pe nemâncate (a jeun) este <100 mg/dl (5.6 mmol/l). Valori 126 mg/dl (7 mmol/l) se consideră diagnostice pentru diabetul zaharat. Pentru a evita situațiile în care glicemia este doar temporar crescută (de ex. eroare de măsurare) se recomandă repetarea ei a doua zi. Diagnosticul de diabet zaharat se pune doar dacă persistă o valoare 126 mg/dl (7 mmol/l) la o a doua determinare.

Valori ale glicemiei a jeun în domeniul 100-125 mg/dl (5,6-6,9 mmol/l) pun diagnosticul de glicemie a jeun alterată (prediabet). Aceasta este o formă de alterare a metabolismului glucidic în perioada de repaus alimentar.

Diagnosticul de glicemie a jeun alterată (IFG – impared fasting glucose) are drept consecință o creștere semnificativă a riscului pentru boli cardiovasculare și diabet. Acest risc se manifestă în special în prezența obezității și dislipidemiei.

Glicemia postprandială

În general, glicemia nu depășește 140 mg/dl în timpul zilei. Valoarea exactă a pragului de normal este stabilită doar pentru testul de toleranță la glucoză. În cadrul acestui test se ingeră 75 g glucoză sau mai puțin uneori, în funcție de greutatea copilului (1,75 g/Kg corp, dar maxim 75g). Se recomandă adăugarea sucului stors de la o jumătate de lămâie, pentru gust.

Glicemia normală recoltată din venă la 2 ore este de <140 mg/dl (7,8 mmol/l). Valori 200 mg/dl (11.1 mmol/l) constituie criteriu de diagnostic pentru diabetul zaharat. În cazul particular al copilului, acest test este foarte rar folosit. Motivul este faptul că poate duce uneori la creșteri foarte mari de glicemie.

Valori ale glicemie la două ore în cadrul testului de toleranță orală la glucoză cu valori de 140-199 mg/dl (7,8-11.0 mmol/l) pun diagnosticul de toleranță alterată la glucoză (IGT – impaired glucose tolerance). Această formă de prediabet este o alterare a metabolismului glucidic în perioada postprandială.

Riscul pentru apariția diabetului și a bolilor cardiovasculare este foarte mult crescut de prezența prediabetului. Prediabetul se asociază frecvent cu dislipidemia (grăsimea în sânge crescută) și hipertensiunea arterială în cadrul a ceea ce se numește “sindrom metabolic”. 

Hemoglobina glicozilată

Hemoglobina glicozilată are un capitol dedicat. Pe scurt, ea reprezintă proporția din hemoglobina “de anemie” care s-a “zaharisit” din cauza glucozei sanguine. Valoarea normală a hemoglobinei glicozilate este de <5,7% (39 mmol/mol). Valori care ating și depășesc 6,5% (48 mmol/mol) pun diagnosticul de diabet, cel mai adesea împreună cu glicemia venoasă crescută. Valori ale hemoglobinei glicozilate de 5,7-6,4% (39-47 mmol/mol) pun diagnosticul de prediabet.

Diagnosticul de diabet în situații neclare

Un castel vechi in ceata.

Atunci când sângele se schimbă cu viteză foarte mare sau hemoglobina are modificări de structură (din naștere),  hemoglobina glicozilată nu mai poate fi folosită pentru diagnostic. Exemple de astfel de situații sunt anemia cu celule în seceră, pierderea recentă de sânge, tratament cu hormoni de stimulare a producției de sânge (eritropoietină), infecția HIV… În aceste condiții se vor folosi doar criteriile care se bazează pe determinarea glicemiei din sânge.

Pot apare dubii semnificative în ceea ce privește diagnosticul și clasificarea diabetului zaharat atunci când valorile glicemice sunt persistente în domeniul diabetului zaharat, dar imediat deasupra pragului de diagnostic. Absența simptomelor face ca aceste dubii să fie încă și mai mari.

Se impune o urmărire atentă a pacientului. În plus, testele diagnostice trebuie repetate la fiecare trei luni. Un test de toleranță la glucoză trebuie atent indicat în acest caz deoarece poate duce la hiperglicemii importante.

Întotdeauna după stabilirea diagnosticului de diabet urmează clasificarea lui. Acest lucru nu este întotdeauna simplu. Copiii pot avea foarte multe alte variante de diabet în afară de clasica formă de diabet zaharat de tip 1.

Diagnosticul de diabet tip 1 cu glicemie normală

Materiale de laborator tinute intr-o mana acoperita de o manusa chirurgicala.

Diabetul zaharat de tip 1 are un capitol dedicat. Detalii semnificative despre subiectul actual găsiți însă mai ales în capitolul dedicat stadiilor diabetului de tip 1. Diabetul de tip 1 are o perioadă de evoluție cu glicemii normale care uneori se poate întinde pe foarte mulți ani. În situația în care există rude de gradul 1 cu diabet (de ex. frate sau soră) se recomandă efectuarea testului pentru prezența diabetului zaharat de tip 1 în faza lui pre-hiperglicemică.

Testarea pentru stadiile 1 și 2 ale diabetului de tip 1 presupune determinarea din sânge a următorilor anticorpi specifici diabetului de tip 1:

  • GAD65 (glutamic acid decarboxilaza)
  • IAA (anti insulină)
  • IA2A (anti tirozin fosfataza)
  • ZnT8 (anti transportorul 8 de zinc)

Prezența a cel puțin trei anticorpi, cu persistența lor la o repetare peste 3-6 luni pune diagnosticul de diabet zaharat de tip 1 in faza lui pre-hiperglicemică (stadiul 1). Consecința imediată este adresarea pacientului către un centru cu experiență în domeniul diabetului zaharat de tip 1 și a stadiilor lui pre-hiperglicemice.

Screeningul diabetului de tip 2 la copiii sănătoși

Doua picioare desculte pe un cantar electronic alb.

Copiii supraponderali sau obezi au un risc semnificativ crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2. Deoarece diabetul zaharat de tip 2 la copil poate evolua foarte mult timp fără simptome este imperios necesar căutarea lui în mod activ la toți copiii la risc.

Testarea pentru diabet zaharat de tip 2 începe la vârsta de zece ani la toți copiii supraponderali sau obezi și care îndeplinesc suplimentar cel puțin una din următoarele condiții:

  1. Mama a avut diabet pe parcursul sarcinii cu acest copil
  2. Rude de gradul 1 sau 2 cu diabet de tip 2
  3. Rasa sau etnie la risc (afro-american, hispanic)
  4. Semne sau boli asociate cu insulinorezistență

Principalele semne de insulinorezistență sunt următoarele:

  • Acanthosis nigricans (piele înnegrită pe ceafă)
  • Hipertensiune arterială
  • Dislipidemie
  • Sindrom de ovar polichistic
  • Greutate mică la naștere, mai ales dacă a recuperat apoi foarte rapid

Testarea poate începe mai devreme de zece ani dacă a apărut deja pubertatea. La copii, supraponderal înseamnă un IMC peste percentila 85. Obezitatea începe de la un IMC mai mare de percentila 95.

Testarea implică folosirea oricăruia din cele patru criterii clasice de diagnostic (vezi mai sus). Dacă rezultatul este normal se va repeta testarea după trei ani. Dacă rezultatul arată prediabet se va retesta copilul după un an.

Up arrow