1. Acasă
2. Senzori
3. Care sunt principalele caracteristici ale senzorilor de glicemie?

Care sunt principalele caracteristici ale senzorilor de monitorizare continuă a glicemie?

Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 26 februarie 2022

Clasificarea senzorilor de glicemie

Senzori transcutanați

Senzorii transcutanați sunt cei mai răspândiți. Sistemul cuprinde următoarele componente:

1. Un biosenzor
2. Un transmițător
3. Un receptor

Senzorul de glicemie are atașat de el un transmițător. Senzorul măsoară, iar transmițătorul transmite informația mai departe. Dimensiunile globale sunt aproximativ cele ale unui stick de memorie, de 3 cm lungime și 0,5 cm grosime.

Întreg ansamblul se află la exteriorul pielii. Pentru a măsura concentrația glucozei, din senzor pornește un mic tubuleț de teflon, care străpunge pielea și se oprește imediat sub piele, în spațiul subcutanat. Acești senzori se schimbă în general la 7-14 zile, iar transmițătorii mult mai rar (3-18 luni).

Senzori implantabili

Senzorii implantabili constau într-un mic cilindru, ca o jumătate de băț de chibrit, care este introdus complet sub piele. Procedura de introducere este cu anestezie locală, subcutanată și durează 5-10 minute. Nu se simte nimic nici la introducere, nici după trecerea efectului anesteziei locale.

Deasupra pielii se poartă un mic transmițător. Acest transmițător comunică cu senzorul aflat sub piele și cu telefonul pacientului. Senzorii implantabili se schimbă la fiecare șase luni.

Senzori noninvazivi

Senzorii noninvazivi se referă la capacitatea lor de a estima valoarea glicemiei fără a fie străpunsă pielea. Un principiu des utilizat este iluminarea pielii și măsurarea luminii reflectate. Acest principiu este deja folosit pentru măsurarea saturației în oxigen a sângelui (pulsoximetru).

Folosind un spectru special al luminii, în apropiere de infraroșu, se poate estima variația glicemiei. Eroarea de măsurătoare este însă prea mare pentru uzul medical.

Caracteristicile senzorilor de glicemie

Principalele caracteristici ce diferențiază suplimentar senzorii de glicemie între ei sunt:

1. Acuratețea
2. Longevitatea
3. Interferența unor medicamente uzuale cu funcționarea lor
4. Tipul de transmițător utilizat
5. Capacitatea de a transmite continuu informația
6. Capacitatea de a stoca local informația
7. Disponibilitatea
8. Prețul
9. Dimensiunea
10. Funcționarea corectă la individul în cauză
11. Aprobare pentru dozarea insulinei pe baza senzorului
12. Aprobare ca dispozitiv interschimbabil

Acuratețea

Acuratețea unui senzor se referă la capacitatea acestuia de a estima o valoare a glicemiei cât mai apropiată de cea reală. Toți senzorii se depărtează din când în când de valoarea reală, dar unii mai mult și mai des față de alții.

Longevitatea

Longevitatea unui senzor se referă la timpul oficial de funcționare corectă. Senzorii obișnuiți (transcutanați) au o speranță de viață de 7-14 zile, în funcție de model. Senzorii implantabili pot fi folosiți șase luni.

Unii senzori pot fi reporniți forțat după expirarea duratei oficiale de viață. Neajunsul este faptul că eroarea de măsurătoare (acuratețea) are semnificativ de suferit, ceea ce pote duce uneori la unele accidente. Nu recomand prelungirea longevității senzorilor dincolo de specificațiile producătorului.

Interferența unor medicamente

Senzorii care se bazează în funcționarea lor pe enzima numită "gluco-oxidază" vor arăta valori fals crescute atunci când pacientul folosește unele medicamente uzuale, ca paracetamolul sau vitamina C. Ceilalți senzori nu sunt afectați semnificativ de această problemă.

Urmăriți cu atenție indicațiile producătorului.

Tipul de transmițător utilizat

Transmițătorul este acea componentă a sistemului de monitorizare continuă a glicemiei responsabilă pentru preluarea valorii "citite" de senzori și "transmiterea" ei mai departe (wireless).

Energia necesară pentru a emite un semnal către dispozitivul de afișare este furnizată de o mică baterie. În funcție de capacitatea bateriei, transmițătoarele sunt cu durată:

1. mică (2-14 zile)
2. medie (trei luni)
3. lungă (un an)

Senzorii implantabili au un acumulator reîncărcabil. Acesta ține două zile, dar poate fi reîncărcat complet de sute de ori în doar zece minute.

După felul în care se atașează de senzor, transmițătorii pot fi:

1. Detașabili
2. Lipiți de senzor

Transmițătorii detașabili trebuie cumpărați separat. Va trebui să atașezi transmițătorul de senzor, după aplicarea acestuia pe piele. După terminarea senzorului va trebui să ai grijă să desfaci transmițătorul înainte de a arunca senzorul. Îl vei reutiliza la următorul senzor.

Transmițătorul lipit de senzor este inclus în prețul senzorului, nu se poate desface și implicit se aruncă la final cu tot cu senzorul. De fapt nici nu se poate diferenția cu ochiul liber de senzor. Această abordare reduce semnificativ costurile.

Capacitatea de a transmite continuu informația

După felul în care este recepționată informația referitoare la estimarea glicemiilor, sistemele de monitorizare continuă a glicemiei pot fi:

1. Cu transmisie în timp real
2. Cu transmisie intermitentă

Transmisia în timp real ("Real-Time Continuous Glucose Monitoring") se referă la capaciatea de a avea acces continuu la valorile estimate ale glicemiei. Dacă se folosește un telefon mobil pentru recepția semnalului, atunci este posibilă încărcarea continuă a datelor în "cloud", prin internet. De aici, ele pot fi accesate de orice alt dispozitiv (telefon) autorizat să o facă. Sistemele close-loop au nevoie neapărat de acest tip de transmitere a informației.

Transmisia intermitentă ("Flash Glucose Monitoring") se referă la nevoia ca utilizatorul să efectueze o scanare cu dispozitivul de recepție (telefonul) pentru a vedea valoarea estimată a glicemiei și istoricul ei.

Capacitatea de a stoca local informația

Senzorii cu transmisie intermitentă au capacitatea de a stoca local informația pentru ultimile opt ore. Dacă scanarea senzorului are loc după mai mult de opt ore, orice informație nesincronizată anterior se pierde. De aceea este important să scanezi senzorul la intervale mai scurte de opt ore.

Senzorii cu transmisie continuă (în timp real) nu au capacitatea de a stoca local informația. Singura excepție de la această regulă se aplică celor implantabili, care stochează și local pentru câteva luni. Drept urmare, orice moment în care receptorul nu este conectat la senzor duce la pierderea irecuperabilă a informației măsurate de senzor în acea perioadă.

Disponibilitatea

O parte din senzorii de glicemie lansați pe piață nu sunt disponibili în Romania. Achiziția lor prin canale neoficiale de distribuție se însoțește inevitabil de lipsa unui suport oficial, inclusiv în ceea ce privește garanția produsului.

Existența unei reprezentanțe oficiale pentru distribuția unui tip de senzor crește foarte mult impactul pozitiv pe care senzorii de glicemie îl au asupra vieții tale.

Prețul

Principala barieră în calea folosirii universale a senzorilor de glicemie îl reprezintă prețul lor. Decontarea lor de către sistemul național de sănătate presupune eforturi uriașe din partea autorităților.

La fel de grea este și munca celor care trebuie apoi să pună în aplicare măsurile și resursele alocate de stat. Ține cont că aceștia nu primesc niciun fel de beneficiu de la stat sau din altă parte pentru timpul acordat acestei activități.

Principala barieră în calea implementării eficiente a beneficiilor alocate de stat este lipsa de timp a celor care trebuie să o facă. Medicii au alte responsabilități de bază. Cele pur administrative se fac abia la sfârșit, dacă mai rămâne timp.

Dimensiunea

Grosimea senzorului este cea mai importantă dimensiune pe care trebuie să o evaluezi. Cu cât un senzor este mai subțire, cu atât îl vei purta mai ușor, chiar uitând uneori că îl ai.

O suprafață mai mare la piele nu este neapărat un lucru rău. Toate forțele mecanice aplicate pielii se vor distribui pe o suprafață mai mare, ceea ce însemnă că traumatismul pe fiecare mm pătrat de piele scade.

Adezivul folosit pentru fixarea senzorului irită pielea. Acest adeziv trebuie să fie mai puternic dacă senzorul are o suprafață la piele mai mică și dacă trebuie purtat mai multe zile.

Funcționarea corectă la individul în cauză

Unii senzori merg mai bine comparativ cu alții la un anumit pacient. Sunt o mulțime de particularități individuale ale pacientului care explică acest fenomen.

Dacă întâmplător senzorul primit gratuit de la stat nu este cel mai potrivit pentru tine ai următoarele opțiuni:

1. Folosești un senzor mai puțin potrivit, dar gratuit
2. Folosești senzorul potrivit, dar îl cumperi singur

Sistemul de achiziții nu permite celor care pun în aplicare beneficiile oferite de stat să cumpere mai multe tipuri de senzori, pe care apoi să îi ofere în funcție de nevoia reală a fiecărui pacient în parte.

Aprobare pentru dozarea insulinei pe baza senzorului

Toți senzorii de glicemie au aprobare medicală pentru utilizarea trendului glicemiilor afișat de ei în alegerea dozelor de insulină ("adjuvant use"). Doar unii dintre ei au însă aprobare medicală pentru utilizarea valorii actuale estimate a glicemiei pentru a alege doza de insulină ("nonadjuvant use").

Dacă utilizați un senzor care nu are aprobare medicală pentru folosirea valorii afișate pentru dozarea insulinei este obligatoriu să faceți și o glicemie cu glucometrul. Folosiți glicemia făcută cu glucometrul, împreună cu trendul afișat de senzor pentru alegerea dozei de insulină.

Aprobare ca dispozitiv interschimbabil

Senzorii care au aprobare de dispozitiv interschimbabil se pot înlocui în siguranță între ei, chiar dacă sunt de la producători diferiți. Mai rămâne firesc de rezolvat problema tehnică a utilizării ulterioare în sistemele close-loop. În esență este o validare a calității acestor senzori.

Concluzie

Senzorii de monitorizare a glicemiei sunt un grup extrem de heterogen de dispozitive medicale. Pentru fiecare pacient în parte, unii senzori sunt mai potriviți față de alții. Aprobarea pentru utilizarea valorii estimate de glicemie în alegerea dozelor de insulină (utilizare nonadjuvantă) reprezintă un standard minimal de calitate în prezent.